LEGENDA BUSUIOCULUI

În tradiția noastră populară busuiocul este o plantă aducătoare de noroc, înzestrat cu puteri magice. Se pune în prima baie a copilului ca să fie mai atrăgător, mai ales dacă este fată.
Temenul de busuioc vine din limba greaca (basileus ) care inseamna rege și se spune că a crescut pe locul unde Împărații Constantin și Elena au descoperit Sfânta Cruce.
Se spune că busuiocul a crescut pe Crucea Domnului Hristos. După ce Domnul a fost dat jos, Crucea a căzut şi, cu vremea, a acoperit-o pământul.
Mergând să caute crucea, Sfânta Împărăteasă Elena a simţit un miros plăcut, adus de vânt. S-a luat după el şi a găsit busuiocul. A smuls câteva fire, să le răsădească în grădină, şi l-a găsit cu rădăcinile înfipte în Cruce. De aceea, se zice, ramurile busuiocului cresc în cruce.

Legenda spune că la nașterea Mântuitorului, oamenii au adus cu ei busuioc și l-au acoperit pe prunc. Din acea vreme ar fi pătruns busuiocul in biserică și este utilizat la ritualul sfințirii aghiazmei. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protecția divină asupra casei și ocupanților săi.

În India straveche busuiocul era simbol al ospitalității.

În Egipt era utilizat în ritualul de imbălsămare a mumiilor.

În Italia busuiocul este simbolul dragostei, se spune că mirosul lui îi înnebunește pe bărbați.

Dincolo de dimensiunea spirituală și magică, busuiocul mai are o calitate importantă-aceea de plantă vindecătoare. Să precizăm, în primul rând, că frunzele acestei plante sunt un excepțional tonic pentru sistemul nervos și contribuie la întărirea memoriei.