BIBLIOTECA JUDETEANA "OVID DENSUSIANU"

HUNEDOARA- DEVA

luni, 6 martie 2017

ISTORIA ZILEI DE 6 MARTIE

1475- S-a născut Michelangelo Buonarroti Simoni, pictor, sculptor şi arhitect italian (m. 1564).
1521- Fernando Magellan ajunge la Guam.
1853- Opera Traviata, de Giuseppe Verdi are premiera la Veneția.
1869- Dimitri Mendeleev prezintă prima varianta a tabelului periodic al elementelor Societății Ruse de Chimie.
1883 - Legea pentru aderarea României la Convenţia Internaţională a metrului, încheiată, la Paris, la 8/20 mai 1875
1897 - A intrat în vigoare Legea repausului în zilele de duminică şi sărbători. Potrivit legii, era liberă doar dimineaţa de duminică şi alte 14 sărbători pe an
1919 - Consiliul Militar interaliat de la Paris ("Nota Vyx") a transmis Ungariei hotărârea privind obligativitatea retragerii trupelor maghiare din Transilvania.
1920 - S-a născut actorul Ernest Maftei (m. 2006)
1939 - A încetat din viaţă Miron Cristea (Elie Cristea), primul patriarh al României, prim-ministru între 1938-1939 (n. 1868)
1945 - Instaurarea guvernului dr. Petru Groza (sub presiunea militară sovietică, regele Mihai I este nevoit să accepte numirea lui Petru Groza ca prim ministru; acesta formează un nou guvern, în care ministerele cheie erau deţinute de comunişti).
1946- S-a născut David Gilmour, chitarist și vocalist al formației Pink Floyd
1948 - A fost creată Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI) - instituţie specializată a ONU
1957 - A încetat din viaţă Constantin Rădulescu-Motru, filosof, psiholog, pedagog român (n. 1868)
1957 - Ziua naţională a Republicii Ghana (fosta Coastă de Aur); aniversarea proclamării independenţei.
1973- S-a născut Pearl S. Buck, scriitoare americană, laureată a Premiului Nobel (n. 1892
1997- Tabloul lui Pablo Picasso, Cap de femeie, este furat de la galeria londoneză și recuperat o săptămână mai târziu.
2008 - Guvernul Islandei a recunoscut oficial independenţa Kosovo

vineri, 3 martie 2017

ZIUA MONDIALA A SCRIITORILOR

   Data de 3 martie, este marcată, în întreaga lume, ca Ziua Mondială a Scriitorilor şi celebrează rolul pe care îl are literatura în dezvoltarea societăţii umane, în oricare colţ al globului, prin libertatea cuvîntului.
Sărbătorită din 1986, Ziua Mondială a Scriitorilor a fost propusă de Congresul Internaţional al PEN Club. Fondată în 1921, la Londra, organizaţia PEN Club Internaţional – acronimul de la „Poets, Essayists si Novelists” (Poeţi, eseişti şi novelişti) – este o asociaţie care include scriitori ai tuturor genurilor literare, de la jurnalişti şi traducători pînă la istorici, şi are drept scop promovarea prieteniei şi a sprijinului între scriitorii din toată lumea. Ideea înfiinţării acestei organizaţii a aparţinut scriitorului englez C. A. Dawson Scott, iar primul preşedinte a fost John Galsworthy. Printre primii membri ai organizaţiei – considerată primul O.N.G. din lume – s-au numărat Joseph Conrad, Elizabeth Craig, George Bernard Shaw şi H.G. Wells. În prezent, PEN Club International are filiale în peste 130 de ţări şi este cea mai mare organizaţie literară din lume, una dintre principalele sale preocupări fiind lupta pentru libertatea de expresie.
PEN Clubul Român a fost înfiinţat în 1923, printre iniţiatori fiind şi Liviu Rebreanu, iar printre membri, de-a lungul timpului, s-au numărat Camil Petrescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Ion Minulescu, Octavian Goga, Vasile Voiculescu sau Ion Barbu.
Evenimentele istorice i-au întrerupt funcţionarea pînă în 1964, de cînd a fost din nou recunoscută, formal, în România. Organizaţia şi-a reluat cu adevărat activitatea în 1990 sub conducerea scriitoarei Ana Blandiana. În 2013, a fost înfiinţat Premiul PEN România, care se acordă anual unei cărţi ce promovează valorile morale, memoriale şi politice.
“Literatura nu cunoaşte frontiere şi trebuie să rămînă o monedă curentă între oameni, în ciuda frămîntărilor politice internaţionale”.

ISTORIA ZILEI DE 3 MARTIE
1693 - S-a născut James Bradley, astronom, succesorul lui Halley ca astronom regal şi director al Observatorului din Greenwich; este celebru datorită descoperirii fenomenului aberaţiei luminii (1727) (m. 13 iulie 1762)
1703 - A încetat din viaţă Robert Hooke, astronom şi fizician englez; a formulat legea de proporţionalitate între deformaţiile elastice ale unui corp şi tensiunile la care este supus, cunoscută ca "Legea lui Hooke" (n. 18 iulie 1653)
1847 - S-a născut Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului. (m. 2 august 1922)
1855 - A încetat din viaţă Robert Mills, considerat primul arhitect american profesionist născut în America, autor a numeroase contrucţii artificiale (m. 27 octombrie 1999)
1857 - S-a constituit, la Bucureşti, un Comitet Central al Unirii, care milita pentru unirea Moldovei cu Muntenia
1863 - A încetat din viaţă Iancu Văcărescu, poet, considerat drept unul dintre primii poeţi ai literaturii române (poezia „Primăvara amorului”)(n. 1792)
1871 - S-a născut Constantin Argetoianu, om politic, diplomat (m. 6 februarie 1952, închisoarea Sighet)
1875 - A avut loc, la Paris, premiera operei “Carmen”, de Georges Bizet
1882 - S-a născut Ion Mihalache, om politic, fondator al partidului ţărănesc (m. 5 feb. 1963)
1907 - Răscoalele ţărăneşti din 1907. A avut loc, la Paşcani, prima mare ciocnire dintre răsculaţi şi armată
1949 - CC al PCR a hotărât trecerea la cooperativizarea agriculturii, proces care s-a încheiat în 1962
1955 - Elvis Presley apare la tv pentru prima dată
1992 - Bosnia-Herţegovina şi-a proclamat independenţa
2002 - Armata americană a utilizat pentru prima dată o nouă armă de mare putere – bomba “termobarică” (ce poate absorbi oxigenul din subteranele unde s-ar mai putea ascunde încă elemente ale reţelei al-Qaida sau talibani) – în Afganistan
2008 - Tenorul italian Giuseppe Di Stefano a decedat (n. 1921). A fost, ani de-a rândul, partenerul principal al Mariei Callas şi a cântat sub conducerea unor dirijori prestigioşi, precum Herbert Von Karajan
2013 - A încetat din viaţă Dumitru Rucăreanu, actor român (n. 1932)

joi, 2 martie 2017

IN PERIOADA 6 MARTIE -28 APRILIE -INVENTAR


ISTORIA ZILEI DE 2 MARTIE

1716 - A apărut prima lucrare a lui Dimitrie Cantemir, “Descriptio Moldaviae”
1855 - Alexandru II devine Ţarul Rusiei până la asasinarea sa în 1881
1870 - A apărut, la Bucureşti, revista ştiinţifică şi literară “Columna lui Traian”, sub îndrumarea lui Bogdan Petriceicu Haşdeu
1905 - S-a născut Radu Gyr (Radu Demetrescu), poet, dramaturg şi eseist; (m. 1975)
1919 - A avut loc, la Moscova, Conferinţa internaţională a partidelor şi organizaţiilor comuniste. A fost creată Internaţionala a III-a Comunistă
1939 - S-a născut Mihail Gorbaciov, preşedinte al USSR şi părintele Perestroikăi
1939 - Cardinalul Eugenio Pacelli este ales papă sub numele Pius al XII-lea
1939 - A încetat din viaţă arheologul şi egiptologul Howard Carter, care, în 1922, a descoperit mormântul faraonului Tutankamon (n. 9 mai 1873)
1941 - În urma rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie, conducătorul statului, generalul Ion Antonescu, a organizat un plebiscit cu privire la politica internă. 90% dintre votanţi s-au pronunţat pentru politica guvernului Antonescu şi împotriva legionarilor
1942 - S-a născut romancierul britanic John Irving
1946 - Ho Chi Minh este ales preşedinte al Vietnamului de Nord
1962 - S-a născut Jon Bon Jovi, născut John Francis Bongiovi Jr., la Perth Amboy, New Jersey, actor, cântăreţ, chitarist şi compozitor american, lider şi vocalist al formaţiei Bon Jovi
1969 - A avut loc primul zbor al prototipului supersonic franco-britanic „Concorde”
1973 - A început retragerea trupelor americane din Vietnam
1990 - A început procesul de la Timişoara, în cadrul căruia 21 de foşti generali şi ofiţeri din cadrul Securităţii şi Miliţiei au fost judecaţi pentru infracţiunea de genocid sau favorizare la genocid
1992 - Republica Moldova a devenit membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite
1997 - Regele Mihai a participat, pentru prima dată după 50 de ani, la slujba de la Patriarhie
2001 - Criminalul nazist austriac Alois Brunner, cel care se află la originea ideii "soluţiei finale" împotriva evreilor, a fost condamnat, în contumacie, la închisoare pe viaţă, de către Curtea cu juri de la Paris, pentru crime împotriva umanităţii
2002 - Trupele americane din Afganistan au început operaţiunea „Anaconda” împotriva talibanilor şi a grupării Al-Quaida
2004 - Ceremonia de decernare a premiilor Oscar a atins o audienţă record, explicaţia fiind succesul la public al "Stăpânului inelelor", care din marele favorit s-a transformat în marele câştigător
2010 - A încetat din viaţă pugilistul Ion Monea, medaliat cu argint la Jocurile Olimpice de la Ciudad de Mexico din 1968 şi cu bronz la JO de la Roma din 1960 (n. 30 noiembrie 1940)

miercuri, 1 martie 2017

BABELE -TRADITII SI SUPERSTITII. CUM SA NE ALEGEM BABA?

  Din 1 şi până pe 9 martie, trebuie să ne alegem o „babă“ aferentă unei zile din acest ciclu calendaristic, potrivit tradiţiei. Odată baba aleasă, ea va anticipa starea de spirit şi norocul pentru întreg anul.

   Babele de martie vestesc venirea primăverii. Se spune că în aceste zile Baba Dochia, cea care aduce iarna, începe să-şi dea jos cele 9 cojoace, câte unul în fiecare zi, şi astfel afară se face puţin mai cald, iarna lăsând loc primăverii să vină. Babele reprezintă o tradiţie pur românească: de pe 1 până pe 9 martie fiecare îşi alege o zi, sau mai bine zis o babă.

      Tradiţia spune că aşa cum este vremea în ziua respectivă, aşa va fi şi următorul an pentru omul respectiv. Dacă vremea din ziua aleasă va fi frumoasă, îi va merge bine tot anul, însă dacă va fi mohorâtă va avea parte de un an cu supărări şi necazuri. Dacă plouă sau ninge în ziua aleasă drept Babă, anul va fi unul bogat. 
     Potrivit tradiţiei, în ziua în care ne alegem Baba nu trebuie să muncim. Se spune că cei care fac treaba în ziua de întâi martie atrag ghinionul şi zilele negre asupra lor. În străvechiul calendar român, anul începea odată cu prima zi a lunii martie, astfel că babele reprezintă un nou început, dar şi lupta dintre iarnă şi primăvară, fapt ce duce la o instabilitate crescută a vremii.     “Următoarele nouă zile sunt ale Babei Dochia. În aceste zile, cei care doresc să cunoască cum le va fi viitorul apropiat, îşi aleg o anumită dată şi observă cu atenţie cum va fi ziua respectivă. Dacă este cald şi soare, vor fi tot anul sănătoşi şi voioşi, iar dacă va fi urât, vor fi trişti, posomorâţi, bolnavi, vor avea necazuri”, ne-a explicat Maria Popa din Bihor. 
       Conform tradiţiei populare, bunicii noştri cunoşteau că primele zile din această lună sunt fie prea friguroase, fie prea calde. Ei au numit aceste zile cu vreme schimbătoare zilele babelor. Ce spune legenda Legenda spune că, plină de răutate, Baba Dochia şi-a trimis nora, pe zăpadă şi pe ger, cu oile la păşunat, cerându-i să-i aducă fragi proaspeţi şi dându-i ca sarcină să toarcă un caier de lână neagră până când acesta devine albă. Ajunsă pe munte, nora plângea şi se văita, căci oile nu aveau ce paşte, de fragi nici vorbă, iar caierul nu putea să-l toarcă într-un timp aşa de scurt.  Dumnezeu, văzând-o pe tânără suferind, coboară pe pământ şi o sfătuieşte să meargă acasă şi să-i explice soacrei că nu-i poate îndeplini dorinţele. Hârca, neîndurată, continuă însă să o trimită pe munte şi-n următoarele două zile, cu aceleaşi neînduplecate porunci. În cea de-a treia zi, înduioşat de suferinţele fetei, Dumnezeu face o minune şi deodată oile găsesc iarbă de păscut, caierul se toarce cât ai bate din palme, iar buzunarul de la şorţul tinerei neveste se umple de fragi mari şi parfumaţi.  Soacra, bucuroasă, mănâncă cu lăcomie fragii, apoi se hotărăşte ca în ziua următoare să meargă ea cu oile, în locul în care fusese tânăra, ca să mănânce fragi pe săturate. În ziua respectivă, Baba Dochia, îmbrăcată cu nouă cojoace, porneşte la drum, dar Dumnezeu dă deodată o căldură aşa de mare încât hârca începe să-şi arunce unul câte unul cojoacele, urcând tot mai sus pe munte în căutarea fragilor şi a păşunii. Dar exact când ajunge în vârful muntelui, Dumnezeu, ca să o pedepsească pentru tot răul făcut, dă un îngheţ aşa de puternic, încât se transformă în stană de piatră atât Baba Dochia, cât şi oile. 
      În credinţa populară, babele sunt înzestrate cu puteri magice, care le permit să influenteze starea vremii. De aceea în această perioadă vremea este imprevizibilă, de la o zi la alta putând surveni schimbări majore de temperatură.

SURSA-http://adevarul.ro/locale/oradea/cum-alegem-babele-mearga-anul-1_58b580d65ab6550cb8e6a2ed/index.html

FREDERIC CHOPIN -207 ANI DE LA NASTERE

Având un suflet sensibil și nobil, Frederic Chopin a fost un artist romantic tipic; compozițiile sale cu o tonalitate personală au avut un efect determinant aproape o jumătate de secol asupra stilului interpretativ al concertelor de pian, acestea fiind preferate și azi în programele de concerte.
Când auzim de Chopin de regulă ne vine în minte un singur instrument muzical: pianul. Cu toate că niciodată nu i-a plăcut să dea concerte, apărând doar de 30 de ori în fața publicului, ca pianist era mai bun decât mulți virtuozi ai secolului al XIX-lea. A contribuit foarte mult la schimbarea muzicii pentru pian. Prietenul său Robert Schumann caracteriza compozițiile cu stil novator ale lui Chopin drept lovituri de tun ascunse într-un buchet de flori.

Copilăria din Polonia
Tatăl lui Frederic a părăsit Franța încă din tinerețe și s-a stabilit în Polonia, unde a cunoscut-o pe Justyna Krzyzanowska, cu care s-a căsătorit în 1806. Viitorul compozitor s-a născut în Zelazowa Wola, un sat mazovian lângă Varșovia. După registrul stării civile din biserica satului, s-a născut la data de 22 februarie 1810, dar după afirmația mamei sale, Frederic a văzut lumina zilei doar în 1 martie. A avut trei surori – Ludwika, Izabela și Emilia – cu care și-a petrecut copilăria fericită.
Frederic a fost un copil minune. Desena caricaturi, scria poezii – și fără o pregătire formală – cânta la 4 mâini la pian cu sora sa, Ludwika. La vârsta de 6 ani a luat primele lecții de pian de la un profesor local, care i-a făcut cunoscut repertoriul clasic german, mai ales compozițiile lui Johann Sebastian Bach. Improviza cu plăcere, iar la vârsta de 7 ani, în 1817, a realizat prima compoziție, o poloneză. Tânărul compozitor a fost desemnat cu mândrie de presa poloneză drept un geniu. Vestea s-a răspândit cu repeziciune printre melomani și a fost copleșit cu invitații de a concerta în fața publicului. Debutul său concertistic a avut loc la vârsta de 8 ani.
De la vârsta de 11 ani, Frederic a învățat componistica la Conservatorul din Varșovia, nou înființat.  La vârsta de 15 ani i-a apărut Rondoul în do-minor opus 1 compus pentru pian. Studiile aprofundate le-a început cu un an mai târziu, în 1826, sub conducerea profesorului J. Elsner. În acest timp – ca de altfel în toată viața lui – a fost un participant pasionat la serate muzicale, concerte și spectacole de operă. Varșovia însă nu făcea parte din centrele muzicale europene importante. În scurt timp, Chopin a simțit nevoia de a place în străinătate pentru a dezvolta, îmbogăți și aprofunda capacitățile sale muzicale.
În 1829 tânărul artist dădea concerte la Viena și avea un succes răsunător. Pe vienezi i-a uluit noutatea muzicii sale. S-a întors în Varșovia, dar cu intenția fermă de a realiza o carieră internațională.

Nu s-a lăsat nici de activitatea componistică – în această perioadă s-au născut două concerte pentru pian și orchestră, și o variațiune pe aria La ci darem da mano din opera Don Giovanni de Mozart. Chopin a compus concertele pentru a-și etala calitățile de orchestrator. Aceste opere au contribuit și la îmbogățirea tehnicii sale interpretative pianistice. Muzica lui Chopin, pe lângă virtuozitatea sa, poartă și un mesaj profund contrar altor compozitori care scriau doar pentru etalarea virtuozității instrumentale. Digitația, utilizarea pedalelor și ritmul au făcut tonalitatea pianului mai colorată, i-au mărit expresivitatea. Stilul interpretativ introdus de compozitorul polonez a devenit determinant în cadrul artiștilor instrumentiști în următoarea jumătate de secol.
Talentul muzical ieșit din comun al lui Chopin a devansat epoca sa. Contemporanii săi apreciau rafinamentul și nuanța compozițiilor sale, dar nu au remarcat faptul că limbajul muzical al lui Chopin era absolut nou și în întregime polonez.
În Paris prin Viena

În 2 noiembrie 1830, la 20 de ani, a părăsit Polonia. Luându-și rămas bun de la Varșovia, și parcă presimțind că nu se va mai întoarce niciodată în țară, a luat cu el un pumn de pământ natal într-un vas de argint.
Cu toate că și-a petrecut numai copilăria și tinerețea timpurie în Polonia, toate compozițiile sale ulterioare sunt pătrunse de un suflet polonez specific și cele mai vesele piese muzicale au o notă de melancolie.
Chopin a petrecut opt luni în Viena și a susținut numai două concerte. Din Viena a pornit spre Paris, capitala artistică europeană a timpului. Pe acest drum a aflat că rușii reprimaseră într-un mod sângeros răscoala poloneză din noiembrie. La aflarea acestei vești, într-o dispoziție disperată s-a născut studiul Cântec Revoluționar. Conform unelor surse, tânărul compozitor era în legătură cu mișcarea revoluționară, având ca țel eliberarea Poloniei de sub jugul țarist.
Anii petrecuți la Paris
Chopin a sosit la Paris în 1831. Capitala franceză i-a devenit a doua patrie, dar compozitorul nu era fericit. În această perioadă trăiau foarte mulți emigranți polonezi la Paris. În anturajul lor, Chopin a intrat în cercul oamenilor bogați și influenți. În schimb, el a rămas sărac. În prima perioadă își asigura subzistența din lecții de pian – serviciile sale fiind solicitate mai mult de polonezi. Însă după ce a concertat la o serată muzicală a bogatei familii Rothschild, a devenit cel mai căutat profesor de pian din paris. Pentru câte o lecție de pian, elevii trebuiau să plătească sume considerabile, și în scurt timp Chopin n-a mai dus lipsuri. În scrisorile din această perioadă adresate familiei sale se laudă cu faptul că înaintea lui s-au deschis cele mai renumite saloane, unde se bucură de anturajul aristocraților, al miniștrilor și al deputaților.
În această perioadă Parisul era centrul cultural și intelectual al Europei. Dintre prozatori, trăiau aici Honore de Balzac, Victor Hugo, Stendhal, George Sand; dintre poeți, Alfred de Musset, Alfred Victor de Vigny și Heinrich Heine; dintre compozitori Hector Berlioz, Felix Mendelssohn și Giacomo Rossini și foarte mulți pictori în frunte cu Eugene Delacroix.
Dar talentul nu era suficient pentru ca cineva să devină renumit în Paris. Neapărat trebuia să participi în viața de societate, care în vremea respectivă se concentra în saloane. Aici, la diferitele întruniri se dădeau deseori și concerte pentru un public cu număr redus dar foarte select. Notabilitățile bogate își permiteau ca saloanele lor să devină adevărate săli de concerte. De exemplu, fabricantul de piane Pleyel a construit în sala sa de oaspeți o scenă înconjurată de perdele groase de catifea. Si Chopin a dat multe concerte pentru elita societății pariziene. Ca atare, era înconjurat de personalități de seamă. A fost favoritul răsfățat al saloanelor aristocrației, și totuși nimeni nu a ghicit în el omul care suferea enorm din cauza sorții nemiloase a patriei sale.

Cu toate loviturile istorice suferite de patria sa, nu și-a întrerupt activitatea componistică; în această perioadă a elaborat mai multe compoziții solistice pentru pian. Însă cariera sa ca maestre interpretativ nu a avut o evoluție plină de succese. Nici temperamentul și nici starea sănătății lui Chopin nu erau potrivite pentru a duce viața plină de surmenaj a virtuozilor care dau concert după concert. În stilul său interpretativ intensitatea sunetelor nu era suficient de mare pentru a umple complet o sală mare de concerte. În plus, înaintea fiecărui concert avea un trac uriaș.
Marea parte a maturității, Chopin a petrecut-o la Paris, făcând numai ocazional deplasări mai mici sau mai mari/ În 1835 a vizitat Dresda, unde s-a îndrăgosti de tânăra de 16 ani, Maria Wodzinsla, cu care a vrut să se căsătorească. Dar părinții Mariei s-au împotrivit acestui mariaj, și astfel idila s-a terminat repede. Tot în același an, prin intermediul unui compozitor romantic german, mai tânăr cu un an, Mendelssohn, l-a cunoscut pe Robert Schumann, un alt compozitor german de aceeași vârstă, ale cărui elogii au contribuit la răspândirea renumelui său în toată Germania. Variațiunile sale compuse pe tema ariei La ci darem au fost salutate de compozitorul german cu următoarele cuvinte: Domnilor, jos pălăria. Iată un geniu.
Muzica lui Chopin
Chopin și prietenul său mai în vârstă cu un an, carismaticul compozitor maghiar Franz Liszt, erau personalități determinante printre pianiștii epocii lor. Legătura lor n-a fost fără probleme, deoarece aveau rapoarte diferite față de muzică. Concepția lui Chopin era mai clasică și mai disciplinată: pe pianul său întotdeuna stătea un metronom și făcea excese de furie dacă vreunul din discipoli nu respecta măsura. Stilul interpretativ al lui Liszt era plin de bravadă, îi plăcea să-și etaleze calitățile, era predispus să corecteze compozițiile altora în timpul interpretării. După o anecdotă a timpului, la un concert, Liszt interpretând o nocturnă de Chopin, a îmbogățit-o cu toate înfloriturile posibile. Acest lucru l-a enervat la culme pe Chopin care l-a sfătuit pe Listzt ca, ori să cânte cum este scris ori să nu cânte deloc.

Cu toată factura clasică a lui Chopin, și el încerca să facă muzica mai variată. Utiliza adesea așa-zisa tehnică rubato, care consta dintr-o abatere fină de ritm – încetinind anumite măsuri și accelerând altele – astfel încât tempoul de bază al piesei muzicale nu se schimbă. În interpretarea compozițiilor sale, Chopin își permitea o anumită libertate – aceeași compoziție nu era niciodată interpretată la fel. Aceasta era și o consecință a spontaneității muzicii sale, compozițiile lui luând deseori naștere din improvizații. Cu toate acestea, Chopin compunea încet și atent. Față de impovizațiile sale fluente, activitatea componistică era un proces obositor, în timpul căruia autorul își schimba câte o frază de nenumărate ori. Un martor a povestit că dacă era nemulțumit de rezultatele muncii sale, se enerva la culme și se comporta ca un nebun.
Chopin a compus aproape numai piese pentru pian (are două concerte pentu pian și orchestră cu instrumentație făcută de el: concertele pentru pian și orchestră în fa minor și mi minor). Opera sa se compune printre altele din: 2 fantezii muzicale, 27 de studii, 26 de preludii, 17 poloneze, 58 de mazurci, 17 valsuri, 21 de nocturne, 4 balade, 4 scherzouri, 4 improntu-uri. Mazurcile, valsurile și polonezele compuse încă în Polonia sunt de fapt dansuri stilizate. Mazurcile sunt lirice și intime, iar valsurile sunt compoziții sclipitare destinate saloanelor. Nu este greu de observat inspirația lor patriotică în unele piese compuse în străinătate.
Chopin a compus ambele concerte pentru pian și orchestră înainte de a pleca în străinătate, și sentimental amândouă se leagă de răscoala din noiembrie ce a avut loc în Polonia cotropită.
Se poate percepe ca o ironie a soartei evenimentul ce a avut loc în perioada răscoalei împotriva Rusiei. După atentatul din Varșovia din 19 septembrie 1862 împotriva guvernatorului țarist, generalul Berg, rușii au răscolit palatul familiei Zamoyski, și au aruncat afară pe fereastră pianul lui Chopin, la care compusese și cele două concerte.
Dragoste și boală

În octombrie 1836 la prietenul său Liszt a cunoscut-o pe George Sand, pe adevăratul său nume Aurore Dudevant, o scriitoare franceză cu o fire extravagantă. Scriitoarea era pasionată de oamenii de seamă, și avusese câteva aventuri amoroase cu artiști romantici. Curând l-a introdus și pe compozitorul polonez în cercul artiștilor romantici.
Sand și Chopin s-au îndrăgostit în vara anului 1838. Iarna următoare au petrecut-o la o mănăstire din Mallorca, unde încercau să vindece boala compozitorului. De câțiva ani apăruseră primele semne ale tuberculozei, semne care se accentuau în zilele ploioase. Clima mediteraneeană, cât și peisajul minunat, au avut efecte benefice asupra lui Chopin, care acum lucra la noi compoziții. A compus aici șiruri de creații minunate, printre ele 24 de preludii, balada în fa-major, polonezele în la-major și în do-minor, și mai multe mazurci. În februarie 1839, perechea s-a întors în Franța, pe moșia din Nohant a lui George Sand. De atunci și până în 1846 aici și-au petrecut verile. Pe timp de iarnă se întorceau la Paris, unde compozitorul închiria o locuință separată. Când nu era ocupat cu lecții de pian sau cu activitatea sa componistică, Chopin își petrecea timpul împreună cu George Sand și cu copiii acesteia, Solange și Maurice.
Cu trecerea anilor, starea sănătății lui s-a agravat tot mai mult. La toată înălțimea lui apreciabilă avea numai 50 de kilograme, cu ceva mai mult decât Solange la 12 ani ai săi. Cu toate aceste impedimente, la cererea prietenilor, Chopin a hotărât să susțină mai multe concerte în public. Decizia lui i-a creat totuși o stare de neliniște și îngrijorare. Marie d’Agonet, iubita lui Franz Liszt, a și remarcat odată că Chopin își schimbă părerile în mod continuu. La el un singur lucru e constant: tusea.
Concertul din 26 aprilie 1841 a avut un succes răsunător. Criticile erau înflăcărate, suma încasată, uriașă. După această apariție, Chopin a mai concertat în public o singură dată. În același an, Liszt remarca: compozitorul polonez are un renume atât de strălucit, încât vizibil stă deasupra oricărei critici.
Dar în acest timp, relația dintre Chopin și George Sand a început să se destrame, și această decepție a agravat starea sănătății compozitorului. Pe măsură ce creșteau copiii scriitoarei, certurile dintre ei au devenit tot mai dure. Sand scria un roman a cărui eroină se distrugea din cauza scenelor de gelozie ale iubitului său grav bolnav. Concluzia era foarte clară: scriitoarea se săturase de Chopin. Legătura lor s-a terminat în 1847, după un scandal furtunos.
Sfârșitul

Starea sufletească și sănătatea lui Chopin se degradau tot mai mult. Prietenii lui îl îndemnau la o nouă apariție în public pentru a-i abate atenția de la suferințele sale. De această dată, o fostă elevă, Jane Stirling, îl sprijinea în crizele nervoase și stările depresive devenite tradiționale înaintea concertelor. În urma unei invitații, în aprilie 1848, Chopin a plecat în Anglia. Grav bolnav, a concertat la Londra și s-a angajat și pentru Edinburgh în Scoția, chiar după o călătorie de 12 ore cu trenul.
În scrisorile sale se plângea că nu are aer și că are impresia că imediat își dă duhul. Stirling, care voia să-i devină soție, îl enerva tot mai mult. Invocând efectele dăunătoare ale climei britanice asupra sănătății sale, Chopin s-a întors la Paris în noiembrie al aceluiași an.
Îmbunătățirea temporară a stării sănătății sale a făcut posibil să petreacă câteva luni fericite printre prietenii săi. I-a revenit și dispoziția creativă (care îl părăsise după desparțirea de George Sand) și în această perioadă a compus două mazurci, care au apărut numai după moartea sa.
Boala l-a atacat din nou, și de această dată l-a învins. În ultimele zile a fost îngrijit de sora sa, Ludwika. Chopin a murit pe 17 octombrie 1849 în Paris. Înmormântarea s-a desfășurat după un scenariu conceput de el, și printre altele în timpul ceremoniei s-a cântat și Recviemul lui Mozart.
Frederic Chopin a fost înhumat în cimitirul Pere Lachaise, nu departe de mormintele a altor doi compozitori italieni decedați nu cu mult timp înainte: Donizetti și Cherubini.
Sicriul lui a fost presărat cu acel pumn de pământ pe care-l adusese din Polonia, și pe care îl păstrase cu grijă pe tot timpul șederii sale în străinătate. Numai după mulți ani i-a fost transportată inima la Varșovia și zidită într-o navă laterală a bisericii Sfânta Cruce.
Monumentul de pe mormântul lui Chopin a fost executat de ginerele lui George Sand, soțul Solangei. În satul său natal, Zelazowa Wola, au fost ridicate două monunmente în amintirea lui, unul în 1894, celălalt în 1968. În 1948, casa natală a lui Chopin a fost transformată în muzeu.
În amintirea marelui compozitor polonez s-au fondat mai multe societăți muzicale care îi poartă numele, iar începând din 1927 la Varșovia, din cinci în cinci ani se organizează Concursul Internațional de Pian Chopin.

SURSA-http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/un-compozitor-geniu-fr-d-ric-chopin