BIBLIOTECA JUDETEANA "OVID DENSUSIANU"

HUNEDOARA- DEVA

miercuri, 16 octombrie 2019

OSCAR WILDE -165 DE ANI DE LA NAȘTERE



La 16 octombrie 2019, se împlinesc 165 de ani de la naşterea poetului şi prozatorului Oscar Wilde, autor al operelor ''Prinţul fericit'', ''Portretul lui Dorian Gray'', ''Balada închisorii din Reading''.
Oscar Wilde s-a născut la Dublin. Fiu al unui chirurg irlandez, şi-a făcut studiile la Oxford (1878).
Primele sale versuri au apărut în volumul "Poems" (1881), fiind urmate de povestirile cu semnificaţii moralizatoare şi critice din volumele "Crima lordului Artur Savile" (1891) şi "Prinţul fericit" (1888), precum şi de eseurile din "Intenţii" (1891).
Romanul "Portretul lui Dorian Gray" (1891), cea mai importantă operă a sa, este ilustrarea principiilor sale ideologice şi estetice, care derivă din doctrina "artei pentru artă" a lui Walter Pater. Romanul a fost republicat în 1891, într-o variantă revizuită şi extinsă de Wilde, care a eliminat anumite pasaje controversate şi a adăugat şapte capitole şi o prefaţă aforistică.
Romanul spune povestea unui tânăr aristocrat numit Dorian Gray, al cărui portret este realizat de către artistul Basil Halward. Basil este profund impresionat de frumuseţea lui Dorian, considerând-o sursa sa principală de inspiraţie, fiind capabilă să îi schimbe modul de a picta. Dorian îl întâlneşte pe lordul Henry Wotton, un prieten al lui Basil şi devine fascinat de modul acestuia de a gândi. Fiind adeptul curentului filosofic numit hedonism, lordul Henry sugerează că singurele lucruri care merită să fie experimentate în viaţă sunt frumuseţea şi plăcerea simţurilor. Realizând că în viitor frumuseţea sa se va şterge, Dorian Gray îşi exprimă dorinţa de a-şi vinde sufletul pentru ca portretul său să îmbătrânească în locul lui. Dorinţa sa este îndeplinită, iar când tânărul începe să ducă o viaţă desfrânată, portretul serveşte ca o amintire a efectelor acţiunilor sale asupra propriului suflet.
În creaţia sa dramatică, reprezentată prin piesele "Salomeea" (1893), "Evantaiul doamnei Windermere" (1893), "O femeie fără importanţă" (1894), "Soţul ideal" (1895) şi altele, care continuă tradiţiile comediei engleze din sec. al XVIII-lea, Wilde satirizează snobismul, frivolitatea şi făţărnicia "înaltei societăţi" a timpului, lăsând să se întrevadă, în subtext, preocupările proprii pentru problemele spirituale majore ale omului.
Printre ultimele sale lucrări se numără poemul "Balada închisorii din Reading" (1898) şi eseul "De profundis" (1905).
În ce priveşte viaţa sa privată, Oscar Wilde s-a căsătorit, în 1884, cu Constance Lloyd, alături de care a avut doi fii. În jurul aceluiaşi an, a ţinut o lungă serie de prelegeri de estetică în Statele Unite şi Canada, Paris, Marea Britanie şi Irlanda.
În 1891, când deja se bucura de un real succes în calitate de conferenţiar, de poet şi de scriitor, a cedat atracţiilor unui tânăr lord, pe nume Alfred Douglas. Condamnat, la vârsta de 40 de ani, la muncă forţată pentru "conduită indecentă şi sodomie", acest autor adulat în ţara sa pentru prezentările caustice şi caricaturale ale societăţii victoriene şi ale naturii umane nu şi-a mai revenit niciodată după această lovitură. Între timp, soţia şi copiii îl părăsesc, schimbându-şi, totodată, numele în ''Holland''.
După ispăşirea pedepsei, s-a retras în Franţa şi, după doi ani petrecuţi aici, la 30 noiembrie 1900, a murit, în singurătate şi mizerie, la vârsta de 46 de ani.
În zilele noastre, Oscar Wilde este cel puţin la fel de popular ca atunci când piesele sale străluceau în West End-ul londonez. Un şir de filme şi de piese, prezentate pe Broadway şi în alte părţi, asupra vieţii tragice a lui Oscar Wilde, împreună cu noile producţii realizate pe baza pieselor sale, au trezit interesul faţă de spiritualul scriitor de origine irlandeză. "El nu este unul dintre acei scriitori a căror importanţă scade odată cu trecerea secolelor", scria Richard Ellman în lucrarea biografică intitulată chiar "Oscar Wilde", publicată în 1986. "Wilde este unul dintre noi. Spiritul său este factorul înnoitor, la fel de adecvat vremurilor ca şi acum 100 de ani".
Simţul umorului, ironia fină, dar şi inteligenţa şi profunzimea lui Oscar Wilde pot fi deduse şi din câteva dintre celebrele sale aforisme şi cugetări:
E trist când lumea te bârfeşte, dar când nu te bârfeşte nimeni e groaznic!
Iartă-ţi întotdeauna duşmanii; nimic nu-i enervează mai tare.
Căsnicia e singurul tip de închisoare pe viaţă, a cărei sentinţă poate fi suspendată pentru purtare rea.
Copii încep prin a-şi iubi părinţii; pe măsura ce cresc, îi judecă; uneori îi iartă.
Nici un mare artist nu a văzut lucrurile aşa cum sunt. Dacă le-ar fi văzut astfel, ar fi încetat să mai fie artist.
Unii produc fericire oriunde se duc; alţii, oricând se duc.
Rezist la orice, în afara tentaţiilor.
Oricine poate simpatiza cu suferinţele unui prieten, dar este nevoie de o natură fină pentru a simpatiza cu succesul unui prieten.
Cinicul ştie preţul oricărui lucru, dar nu ştie valoarea niciunuia.

ISTORIA ZILEI DE 16 OCTOMBRIE



1793: Maria Antoaneta, soția lui Ludovic XVI al Franței este ghilotinată, sub acuzația de trădare;
1834: Un puternic incediu izbucnește la Palatul Westminster, distrugând mare parte din clădirile complexului, printre care și cele ale Camerei Lorzilor și Camerei Comunelor. Reconstrucția va avea să dureze aproape 40 de ani;
1854: S-a nascut Oscar Wilde, scriitor irlandez (d. 1900);
1885: S-a născut scriitorul Mihail Sorbul (Mihail Smolski). Creaţia
 sa cuprinde atât drame de inspiraţie istorică ("Letopiseţ"), cât şi comedii tragice, romane şi dramatizări ("Patima roşie", "Dezertorul", "Prăpastia") (m. 20 decembrie 1966);
1888: S-a nascut Eugene O'Neill, scriitor american, laureat al Premiului Nobel (d.1953);
1905: În urma adoptării Legii Curzon, Bengalul este împărțit în două provincii, pe criterii religioase: Bengalul de Vest (hindus) și Bengalul de Est (musulman;
1919: Este sfințită Bazilica Sacré-Cœur din Paris, construită în perioada 1875-1914;
1921 : A încetat din viaţă etnograful Tudor Pamfile, cunoscut pentru lucrările "Mitologie românească" şi "Sărbătorile la români" (n. 11.06.1883);
1935: A murit Constantin I. Nottara, actor, fost societar și regizor la Teatrul Național din București (n. 1859);
1945: Crearea Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură;
1946: Inculpații condamnați la moarte în principalul proces de la Nürnberg au fost executați;
1964: China a detonat prima bombă nucleară;
1983: S-a nascut Loreen, cântăreață și producătoare suedeză de muzică pop;
1991: A încetat din viaţă traducătorul şi eseistul Leon Leviţchi, cel mai mare shakespearolog român contemporan. Numele său este legat de ediţia "integrală", în 11 volume, a pieselor lui W. Shakespeare, reulată în anii '80 ca ediţie critică (n. 27 august 1918);
1993: România a devenit membru cu drepturi depline în mișcarea francofonă;
1995 : Scriitorul sud-american Mario Vargas Llosa a vizitat România (n. 18 martie 1936);
2004: Radio3Net devine primul radio românesc care emite exclusiv pe interne;
ZIUA MONDIALA A ALIMENTATIEI.

Sursa-http://ro.wikipedia.org

Vă așteptăm cu drag!!



Salonul Hunedorean al Cărții își deschide porțile azi, 16.10.2019, la Deva Mall, etajul 3, ora 10.00!


Joacă şi relaxare la bibliotecă!




ISTORIA ZILEI DE 15 OCTOMBRIE

70 î.Hr.:S-a născut Virgiliu, poet roman (d. 19 î.Hr.);
1608: S-a născut Evangelista Torricelli, fizician italian (d. 1647);
1814: S-a născut Mihail Lermontov, scriitor rus (d. 1841);
1815: Napoleon I al Franței își începe exilul în insula Sfânta Elena din Oceanul Atlantic;
1844: S-a născut Friedrich Nietzsche, filosof german (d. 1900);
1893: S-a născut Regele Carol al II-lea, rege al României 1930-1939 (d. 1953)
1917: A murit Mata Hari, dansatoare olandeză și spioană (n. 1876);
1920: S-a născut Mario Puzo, regizor și scriitor american (d. 1999);
1922: La Alba Iulia a avut loc încoronarea lui Ferdinand Victor Adalbert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al tuturor românilor - Ferdinand I (1914-1927);
1923: S-a născut Italo Calvino, scriitor italian (d. 1985);
1969: 250.000 de oameni protestează la Washington, DC împotriva războiului din Vietnam;
1998: A murit Leopoldina Bălănuță, actriță româncă de teatru și film (n. 1934);
2011: Proteste globale izbucnesc în 951 de orașe din 82 de țări. Protestul a fost prima dată solicitat de platforma spaniolă ¡Democracia Real Ya! și aprobat de oameni din întreaga lume. Motivele au fost variate, dar mai ales a vizat inegalitatea economică în creștere, influențe corporative asupra guvernelor;
2018:A murit Paul Allen, antreprenor american, co-fondator Microsoft (n. 1953)
2018: A murit Arto Paasilinna, scriitor și jurnalist finlandez (n. 1942)
Ziua Mondială a Femeilor din Mediul Rural.

luni, 14 octombrie 2019

"Ce lucru uimitor este o carte!
E un obiect plat făcut dintr-un copac, cu părţi flexibile pe care sunt imprimate multe semne caraghioase. Dar odată ce arunci o privire în ea, ajungi în mintea altei persoane, poate cineva care a murit de mii de ani. Peste milenii, un autor vorbeşte clar şi tăcut în capul tău, direct către tine. Scrisul este probabil cea mai bună invenţie a omului, legând oameni care nu s-au cunoscut niciodată, cetăţeni din epoci distante.
Cărţile rup lanţurile timpului."
Carl Sagan

La mulți ani!

De Sf. Parascheva, zi de mare sărbătoare, primiți din partea noastră cele mai sincere urări de bine, sănătate, mult noroc și împlinirea tuturor dorințelor!


TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHEVA



În fiecare an, pe 14 octombrie, este sărbătorită Sfânta Cuvioasă Parascheva. În tradiția populară, „Sfânta Vineri" este cea care stăpânește lumea femeilor și a îndeletnicirilor acestora.
Sfanta Cuvioasa Parascheva este cinstită ca fiind aducătoare de ploi mănoase, îmbelșugătoare de roade bune, veselitoarea plugarilor. Ca ocrotitoare a apelor, chipul ei aparea adesea lângă râuri sau fântâni, iar apa respectivă devenea tămăduitoare. Din acest motiv există obiceiul în unele locuri să se așeze icoana Sfintei Parascheva lângă fântâni și izvoare.
Ziua Sfintei Parascheva este și zi de pomenire a celor trecuți în „Lumea Neintoarcerii”. Este momentul cand se dau de pomană pâine din grâul nou și must.
Potrivit tradiției, de Sf Parascheva țăranii puteau afla cum va fi iarna, în funcție de modul în care dormeau oile în ziua prăznuirii ei: dacă dormeau unite, era semn că iarna va fi grea, iar daca dormeau răzlețite era chipul unei ierni blânde.
Este interzis să faci aceste lucruri :
În aceasta zi era interzisă munca la câmp, spalatul rufelor, cusutul, torsul și țesutul. Potrivit credinţelor populare, fetele care cos și spală în această zi rămân nemăritate. Fetele ţineau la această superstiţie pentru a rămâne cinstite, iar bătrânii, pentru belşug.
De Sfânta Parascheva nu se mănâncă nuci, castraveţi şi poame în formă de cruce.
În ziua de sărbătoare nu se mănâncă fructe închse la culoare și pepene roșu, căci ele amintesc de sacrificiul martiric.
Tradiții și obiceiuri
De Sfânta Parascheva se poate prezice vremea: dacă ziua de 14 octombrie este frumoasă sau mohorâtă, tot aşa vor fi şi celelalte sărbători de peste an. Dacă zilele de toamnă de până acum nu au fost ploioase, este semn că iarna se va lăsa curând.
De Sfânta Parascheva, încep pregătirile pentru iarnă şi se obişnuieşte să se cumpere cojoace şi pături.
Sfânta Parascheva apare în vise şi împărtăşeşte leacuri populare celor bolnavi sau îi atinge cu toiagul pe cei care nu respectă avertismentele ei.
De Sfânta Parascheva se dă de pomană pentru adormiți, se fac rugăciuni către aceasta și Sfintele Moaște pentru o viață mai curată și mai bună.SURSA-https://www.capital.ro/sf-parascheva-2019-traditii-si-obice…

ISTORIA ZILEI DE 14 OCTOMBRIE

1465: Prima mențiune documentară a Bucureștilor ca reședință domnească a lui Radu cel Frumos, domnul Țării Românești (1462-1478);
1802: În Țara Românească a avut loc un puternic cutremur de pământ, cel mai mare seism din România, consemnat de documente. Cutremurul s-a produs în Vrancea și se apreciază că a avut o magnitudine de 7,7-7,9 grade. Și Bucureștiul a fost grav afectat, aici prăbușindu-se Turnul Radu Vodă, Hanul Șerban Vodă, o parte din Turnul Colței și multe alte construcții;
1853: S-a nascut Ciprian Porumbescu, compozitor român (d. 1883);
1900: Apare cartea " Interpretarea viselor " a psihologului Sigmund Freud;
1923: S-a nascut Victor Kernbach, scritor român (d. 1995);
1927: S-a nascut Roger Moore, actor englez;
1948: S-a nascut Marian Papahagi, filolog român, critic și istoric literar
român (d. 1999);
1959: A murit Errol Flynn, actor american (n. 1909);
1964: Dr. Martin Luther King devine cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Pace;
1990: A murit Leonard Bernstein, dirijor și compozitor american (n. 1918);
1994: Liderul palestinian Yasser Arafat, primul ministru israelian Yitzhak Rabin și ministrul de externe israelian Shimon Peres primesc Premiul Nobel pentru Pace.
2010: A murit Benoît Mandelbrot, matematician francezo-american (n. 1924)
2015: A murit Florența Mihai, jucătoare de tenis română (n. 1955)
CUVIOASA PARASCHEVA.
ZIUA INTERNATIONALA A STANDARDIZARII.
SURSA -http://ro.wikipedia.org/

ISTORIA ZILEI DE 11 OCTOMBRIE

1593: Mihai Viteazu intră în București și urcă pe tronul Țării Românești, după acceptarea sa de către Poarta Otomană.
1673: Hatmanul Jan Sobieski îi învinge pe turci la Hotin.
1727: George al II-lea și Caroline de Ansbach sunt încoronați ca regele și regina Marii Britanii.
1745: Savantul Ewald Jürgen von Kleist și fizicianul Pieter van Musschenbroek, independent unul de altul au realizat „butelia de Leyda”, primul condensator electric.
1802: Jacques Garnerin brevetează parașuta.
1811: Primul vapor care funcționa cu aburi, "Juliana", a devenit operațional.
1818: Ioan Gheorghe Caragea, voievod al Țării Românești, părăsește domnia.
1850: La Sydney sunt puse bazele celei mai vechi universități din Australia. Corpul didactic era format din trei profesori.
1863: Demisia guvernului Nicolae Kretzulescu.
1866: Carol I este recunoscut de către Poarta Otomană domn al Principatelor Unite.
1875: S-a născut Ștefan Octavian Iosif, poet român (d. 1913)
1884: S-a născut Eleanor Roosevelt, Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii, soția președintelui Franklin D. Roosevelt, diplomată și activistă pentru drepturile omului (d. 1962)
1885: S-a născut François Mauriac, scriitor francez, laureat al Premiului Nobel (d. 1970)
1889: A murit James Prescott Joule, fizician britanic (n. 1818)
1899: În actuala Africă de Sud, a izbucnit al doilea război al burilor.
1929: S-a născut Olga Tudorache, actriță română de teatru și film (d. 2017)
1938: S-a născut Dan Pița, regizor și scenograf român
1939: Președintele american Franklin Delano Roosevelt a primit o scrisoare din partea lui Albert Einstein, cu privire la amenințarea reprezentată de armele nucleare.
1962: La Roma sunt deschise lucrările Conciliului Vatican II (1962-1965)
1963: A murit Jean Cocteau, scriitor francez (n. 1889)
1968: NASA lansează Apollo 7, prima misiune cu oameni la bord (astronauții: Wally Schirra, Donn F. Eisele și Walter Cunningham).
2006: O aeronavă de mici dimensiuni a lovit o clădire din Manhattan, New York. Reprezentații primariei din New York au exclus posibilitatea unui atentat terorist.
Ziua Mondială de luptă împotriva durerii

SURSA-https://ro.wikipedia.org/wiki/11_octombrie

joi, 10 octombrie 2019

RECOMANDARE DE LECTURĂ !!!

🐈🐈🧹🕷🧹🐈🐈
Corint Junior pornește o nouă serie dedicată copiilor cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani: "Războiul vrăjitoarelor " de Sibeal Pounder.
Vrăji și incantații, bătălii crâncene, chiar și pe pantofi...
Vai, RĂZBOIUL VRĂJITOARELOR a inceput.
În labirintul de conducte al orașului trăiește un neam de vrăjitoare puse pe fapte mari...
Dar Tiga Nusovtorov, eroina poveștii noastre, habar nu are de asta. Sau cel puțin habar nu avea pana când o zâna de basm îi spune că este vrăjitoare și o trimite în Ritzy City pentru a lua parte la Războiul Vrăjitoarelor, o competiție de ghicitori, la care iau parte cele mai ciudate concurente... și un pantof uriaș!




ÉDITH PIAF- 56 DE ANI DE LA MOARTE

„Există tăceri care spun multe, aşa cum există cuvinte care nu înseamnă nimic”. – Édith Piaf
Azi, 10 octombrie, se împlinesc 56 de ani de la moartea şansonetistei, textierei şi actriţei franceze Édith Piaf, cea care avea să influenţeze puternic culura franceză și europeană a secolului al 20-lea. Ea a consacrat, în Franța și în întreaga lume, genul muzical „chanson réaliste”, vocea și interpretările sale deosebite reflectând angoasele și frământările unei lumi a periferiei şi a sărăciei. În urma ei au rămas cântece nemuritoare, precum „Non, je ne regrette rien”, „La vie en rose” ori „Milord”, dar şi o poveste de viaţă construită dintr-un şir incredibil de evenimente nefericite, o întregă existenţă trăită sub spectrul tragediei.
Édith Giovanna Gassion, pe numele ei real, s-a născut „în braţele unui poliţist”, la 19 decembrie 1915, sub un felinar din strada Villette, din Paris, părinţii ei fiind Aneta Maillard, de origine italo-algeriană, o artistă alcoolică, jumătate prostituată, jumătate cântăeaţă stradală – mai cunoscută prin barurile din Belleville sub numele de Line Marsa – şi Alphonse Gassion, un acrobat de circ.
Mama sa o va abandona după naştere, iar copila este crescută, pentru câteva luni, într-o cocioabă infectă, plină de păduchi şi râie, a bunicii sale materne, deseori hrănindu-se dintr-un biberon cu lapte amestecat cu vin roşu.

Apoi, va fi înredinţată spre creştere bunicii din partea tatălui, urmând să crească într-un bordel în care aceasta era matroană, la Bernay, în departamentul Eure.
Următorii ani din viaţa copilei, se vor desfăşura în lumea prostituatelor, printre cele zece angajate ale stabilimentului rău famat.
La vârsta de 3 ani a rămas complet oarbă, din cauza unei afecţiuni numite keratită, care a dus la inflamarea corneei, iar biografii săi au remarcat faptul că şi-a recuperat vederea în mod miraculos, după aproape patru ani, şi după ce prostituatele au fãcut chetă pentru a o trimite într-un pelerinaj însoţit de rugăciuni, pentru recuperarea handicapului ei.
După învheierea Primului Război Mondial, tatăl său este angajat la un circ ambulant și o ia cu el pe Édith, cu care împarte rulota ce-i servea de locuință.
Dar tatăl său nu reuşea să adune suma necesară unui trai decent, astfel că micuţa Édith începe să cânte la colțuri de stradă, câștigând astfel ceva „mărunţiş”, pentru a-şi ajuta tatăl.
Acei ani, în care strada va juca un rol important în viaţa ei, au fost „rampa ei de lansare” şi o „şcoală a vieţii” care avea să-i ofere numeroase experienţe traumatizante.
În anul 1932, la doar 17 ani, Édith rămâne însărcinată în urma unei legături cu un anume Louis Dupont, însă ea nu avea timp să-şi îngrijească copila, botezată Marcelle, care va muri de meningită, la doar doi ani.
Édith s-a trezit la vârsta de 20 de ani într-o puternică depresie, cauzată de pierderea celei care avea să fie unicul ei copil, era părăsită şi de tată şi era obligată să frecventeze lumea cea mai mizeră a societății pariziene, a vagabonzilor, proxeneților, traficanților de droguri, a prostituției, în care continua să cânte pentru a se putea întreţine, la limita subzistenţei.
În anul 1935, norocul avea să-i surâdă, după ce îl cunoaște pe Louis Leplée, proprietarul cabaretului „Le Gerny’s” de pe „Champs-Élysées”, care o invită să cânte în localul său câteva melodii, a apariţie care a reprezentat debutul său artistic. Leplée îi inventează numele de scenă – Édith Piaf, sau „môme Piaf”, datorită staturii ei scunde, de doar 1,47 metri înălţime. La cabaretul „Le Gerny’s”, Édith înregistrează primele sale succese, iar celebrii Maurice Chevalier și Jacques Canetti, impresar la radio, au fost realmente impresionaţi de calităţile ei. În acelaşi an, Canetti o invită la o emisiune la radio, iar către finalul anului, îi facilitează înregistrarea primului ei disc, cu melodia „La foule”.
Însă anii tinereţii au fost marcaţi şi de o boala care o măcina, încetul cu încetul, din interior: poliartrita reumatoidă. Afecţiunea avea să-i provoace artistei probleme semnificative ale articulaţiilor, însoţite de dureri atroce şi de deformări ale corpului.
La 6 aprilie 1936, Leplée este asasinat, iar Édith se află pe lista suspecţilor de crimă. Presa de scandal îi popularizează atât de mult numele, încât, după ce ancheta a stabilit că este nevinovată, publicul o va îndrăgi fără limite.
În anul 1937, Édith Piaf semnează un angajament cu Teatrul „ABC” din Paris, iar impresarul Raymond Asso, cu care avea să împartă şi un episod amoros, îi înregistrează discul „Mon légionnaire”.


Este momentul în care Édith Piaf este remarcată pentru vocea plină de dramatism, ce acoperă nuanțe infinite, un timbru excepţional izvorât din nelinişte şi revoltă.
În perioada următoare, Édith începe o legătură amoroasă cu Paul Meurisse, un actor de cinema debutant, pe care îl părăsește, apoi, pentru compozitorul Michel Emer, cel care îi compunea melodiile „L’accordéoniste” și „Le disque usé”.
Într-o perioadă în care Édith impresiona cu melodii precum „Le vagabond”, „Le chasseur de l’Hôtel” sau „Les histoires de coeur”, a venit ocupația germană, şi legătura ei cu mișcarea de Rezistență, în care a susţinut şi controversate concerte la Berlin, la invitația autorităților germane. Desigur, ea era un nume dorit la orice petrecere cu ştaif a acelei perioade, iar ea a dorit astfel să evite represaliile pe care le-ar fi suferit dacă ar fi refuzat invitaţiile, după o viaţă în care şi-aşa suferise enorm.
În antiteză, Piaf ar fi ajutat, conform spuselor ei, nu mai puţin de 200 de prizonieri francezi să scape din Germania, după ce le-a furnizat în secret acte de identitate false, în timpul a două turnee.
A urmat aventura cu textierul Henri Contet, încheiată rapid, după ce acesta refuza să îşi părăsească soţia, apoi Édith se consolează în braţele pianistului Norbert Glanzberg, iar Lou Barrier devine primul său impresar, care nu o va părăsi niciodată.
Anul 1944, a adus o furtunoasă poveste de dragoste înfiripată între Édith Piaf și Yves Montand, un tânăr cântăreț debutant la acea vreme. Ce doi aveau să apară împreună în câteva concerte, în următorii doi ani.
În anul 1946, Édith călătorește pentru prima dată la New York, pentru a cunoaşte gloria, împreună cu cei trei colaboratori talentaţi care n-o vor mai părăsi – Robert Chavigny, la pian, Marc Bonel, la acordeon, şi Louis Barrier, impresarul ei -, iar compozitoarea cea mai devotată va rămâne Marguerite Monnot. Trupa “Compagnons de la chanson“ o urmează în turneul american, iar Edith Piaf devine răsfăţata Statelor Unite, după câteva debuturi în faţa unui public pentru care “pariziană“ echivala doar cu “Chanel“ sau “Moulin Rouge“. Peste Ocean avea să-i cunoască pe actrița Marlene Dietrich și, mai ales, pe boxeurul Marcel Cerdan, cel care va fi marea ei dragoste şi pe care îl va numi „le meilleur amant du monde”.
Numai că soarta nu a fost generoasă cu remarcabila artistă, fiindcă la 27 octombrie 1949, Marcel Cerdan și-a pierdut viața în urma prăbuşirii avionului în care călătorea, în zona Insulelor Azore. În seara tragediei, a ales totuşi să urce pe scenă, iar la „Imnul iubirii”, cântat, ca nimeni alta, versurile curgeau răscolitor: “Dacă într-o zi te smulge viaţa din braţele mele, dacă mori, departe de mine…“, pentru ca artista să leşine, efectiv, pe scenă după versul “Dumnezeu îi reuneşte pe cei ce se iubesc“…
Era doar una din incredibilele lovituri la care a trebuit să facă faţă în existenţa ei, şi un moment adânc de depresie, care cu greu ar fi putut fi depăşit.
Aşadar traumatizanta experienţă avea să se regăsească în remarcabilele versuri pe care Édith le-a scris pe muzica Margueritei Monnot, care au dat lumii una dintre cele mai impresionante melodii, „L’hymne à l’amour”.
În anul 1950, Édith se întoarce la New York pentru o serie de concerte, fiind însoțită de noul ei amant, Eddie Constantine, un actor și cântăreț american de origine ruso-poloneză, și de un secretar particular, pe nume Charles Aznavour, viitorul mare şansonetist, dispărut de curând dintre noi.

În anul următor, Édith Piaf este distribuită în comedia muzicală „La p’tite Lili”, alături de Eddie Constantine și Robert Lamoureux, însă artista, aflată încă în depresie, arată primele slăbiciuni, o consecinţă aproape firească a dependenţei de somnifere și stupefiante, „asezonate” cu porţii generoase de alcool.
În acelaşi an a obţinut, totuşi, succese remarcabile cu melodiile „Jézebel”, scrisă de Charles Aznavour, sau „Je t’ai dans la peau”, compusă de Gilbert Bécaud pe un text de Jacques Pills – cel alături de care Édith avea să trăiască o altă poveste de dragoste.
La 29 iulie 1952, Édith se căsătorește cu Jacques Pills, însă artista trăia între succese muzicale, dependenţa de medicamente, alcool şi numeroase cure de dezintoxicare.
Au urmat alte eşecuri în viaţa sentimentală, dar şi numeroase turnee de mare succes, precum cele desfăşurate la New York, Mexico City, Rio de Janeiro sau Paris.
În anul 1956, s-a produs separarea de Jacques Pills şi un nou amant, cântărețul de origine greacă Georges Moustaki, pe care ea îl lansase pe scenele pariziene şi alături de care avea să dea naştere capodoperei muzicale „Milord”, unul din remarcabilele ei succese.
În anul 1958, Édith suferă un grav accident de automobil, în urma căruia rămâne cu dureri atroce, care o vor face dependentă şi mai mult de medicamente puternice.
Trebuie să amintim şi o operaţie de pancreatită, un ulcer la stomac, astfel că tabloul clinic al artistei este unul dintre cele mai complicate.
În acelaşi an, ea publica volumul autobiografic „Au bal de la chance”, ce cuprindea întâmplări din viața sa din perioada 1935 – 1958.
În debutul anului 1959, Édith susţine un concert la New York, însă spre finalul spectacolului se prăbușește pe scenă, momentul reprezentând, în opinia biografilor ei, începutul sfârşitului, o perioadă marcată de din ce în ce mai dese internări prin spitale şi din ce în ce mai rare concerte. De atunci, jurnaliştii amatori de scandal ajunseseră să meargă la concertele ei doar pentru a nu pierde eventualul moment „senzaţional“ al prăbuşirii ei finale. Numai că finalul nu avea să se consemneze aici.
În anul 1961, în pofida stării de sănătate deteriorate, înregistrează un succes remarcabil într-un concert în sala Olympia, cu melodia ei iconică, „Non, je ne regrette rien”.
În primăvara anului 1962, artista se îmbolnăveşte de bronhopneumonie, însă şirul incredibil de evenimente nefericite din viaţa personală nu o împiedică să se recăsătorească, la 9 octombrie 1962, unindu-şi destinul cu Theophanis Lamboukas, sau Théo Sarapo, un bărbat mult mai tânăr ca ea, în vârstă de doar 26 de ani.
Anul 1963 a găsit-o Édith Piaf epuizată de necazuri, de consumul de medicamente, doctorii îi stabilesc un diagnostic crunt, la 18 martie 1963, urca pentru ultima oară pe scenă, iar după o lungă convalescență, artista avea să treacă la Domnul la 10 octombrie 1963, la Grasse, în urma unei hemoragii interne declanşate de insuficienţa hepatică provocată de abuzurile de medicamente şi alcool.
După ce Papa Paul al VI-lea i-a refuzat dreptul unei ceremonii catolice de înhumare, din cauza stilului ei de viaţă, Édith a fost înmormântată în cimitirul „Pére Lachaise” din Paris, în prezenţa a peste 40.000 de oameni, fiind prima dată după Război când circulaţia este întreruptă în capitala Franţei, pentru a permite unei mulţimi imense de admiratori – circa 160.000 de oameni, în total – să-i aducă un ultim omagiu.
În februarie 2007, avea loc premiera filmului „La vie en rose”, care prezintă viaţa cântareței Edith Piaf. Filmul a câștigat două Oscaruri, patru premii BAFTA, cinci premii Cesar, iar pentru performanța sa în rolul Piaf, Marion Cotillard a devenit prima actriță franceză care a câștigat un Oscar pentru un rol în limba natală.
Posteritatea i-a iertat, desigur, viața care a abundat în alcool, țigări, sex, dezmăț și dependenţa de droguri. Au rămas doar cariera sa artistică remarcabilă, melodiile ei tulburătoare, nemuritoare, simbol al spiritului parizian, abilitatea excepţională de a transforma durerea în artă, pasiunea pentru meseria sa până la limita forțelor sale, o artistă legendară care cu greu va putea fi uitată…

SURSA-https://radioromaniacultural.ro/portret-edith-piaf-mica-pr…/

ISTORIA ZILEI DE 10 OCTOMBRIE

1813 - S-a născut Giuseppe Verdi, compozitor italian, autor al unor opere ca "Rigoletto", "Aida", "Otello" (d. 27 ianuarie 1901)
1857 - Începe construcţia clădirii Universităţii din Bucureşti după planurile arhitectului Alexandru Orăscu.
1903 - Compania Bayer a pus în vânzare aspirina. Noul medicament a fost obţinut de un chimist bavarez, Felix Hoffman, pentru a ameliora reumatismul tatălui său. Aspirina a fost derivată la început din acidul salicilic, un extract din coajă de salcie, dar în 1899 Bayer a realizat un procedeu de a-l obţine prin sinteză.
1914- A încetat din viaţă regele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, încoronat rege al României la data de 10 mai 1881 (n. 20 aprilie 1839)1926 - Partidul Naţional Român a fuzionat cu Partidul Ţărănesc, devenind astfel Partidul Naţional Ţărănesc
1924 - S-a născut James Clavell, scriitor britanic (d. 1994)
1959 - S-a născut Michael Klein, fotbalist român (d. 1993)
1963 - A încetat din viaţă Edith Piaf, cântăreață franceză (n. 1915)
1967 - S-a născut cântăreaţa Laura Stoica. În perioada 1987-
1991 a participat la toate concursurile muzicale organizate în România pentru tinerele talente, reuşind foarte repede să intre în preferinţele publicului. A decedat în urma unui accident de circulaţie alături de viitorul ei soţ, bateristul Cristi Mărgescu, în data de 9 martie 2006. Discografie: "Un actor grăbit", "Focul", "Nici o stea", "S-a schimbat", "Dă, Doamne, cântec", "Vino"
1985 - A încetat din viaţă Yul Brynner, actor american de origine rusă (n. 1915)
1985 - A încetat din viaţă Orson Welles, actor şi regizor, care a adus importante contribuţii la dezvoltarea cinematografiei, fiind cunoscut mai ales pentru filmul „Cetaţeanul Cane” (n. 6 mai 1915)
1994 - A încetat din viaţă fostul dictator argentinian Roberto Viola, venit la putere în fruntea juntei care a răsturnat-o de la conducerea ţării pe Isabel Peron în 1976, unul dintre iniţiatorii aşa-numitului "război murdar" împotriva opoziţiei de stânga. (n. 13 octombrie 1924)
1999 - A încetat din viaţă scriitorul australian Morris West, autorul romanelor "Avocatul diavolului", "Copiii soarelui", "Mâna maestrului", "Bufonii Domnului", "Lazăr" şi "Amanţii". (n. 26 aprilie 1916)
2001- Președintele George W. Bush a prezentat lista a 22 celor mai căutați teroriști
2001- Organizația Al-Qaida, i–a chemat pe „toți musulmanii" la Jihad împotriva Statelor Unite și le–a cerut să atace „interesele americane din lume".
2004 - A încetat din viaţă actorul Christopher Reeve, interpret principal în filmul "Superman" (n. 25 septembrie 1952)
2009 - Stephen Gately, unul dintre membrii trupei Boyzone, în vârstă de 33 de ani, a murit în timpul unei vacanţe în Mallorca (Spania), cauzele morţii nefiind cunoscute
2010 - Antilele Olandeze nu mai există ca ţară, după ce insulele şi-au schimbat statutul constituţional. Cele mai mici 3 insule - Bonaire, Sint Eustatius şi Saba - au devenit municipii în structura administrativă a Olandei. Insulele mai mari ale Sint Maarten şi Curaçao s-au alăturat Olandei şi Arubei ca ţări constituente, formând Regatul Ţărilor de Jos.
2012 - Cercetătorii americani Brian K. Kobilka şi Robert J. Lefkowitz au primit premiul Nobel pentru chimie pe 2012 pentru "descoperiri de o importanţă covârşitoare" privind activităţile unei importante familii de receptori - receptorii cuplaţi cu proteina G ((RCPG), adică cea mai mare familie de receptori celulari de suprafaţă
2013 - A încetat din viaţă Scott Carpenter, astronaut american (n. 1925)
Ziua Mondială a Sănătăţii Mentale

SURSE-http://www.mediafax.ro/…/semnificatii-istorice-pentru-ziua-… ;
https://ro.wikipedia.org/wiki/10_octombrie

miercuri, 9 octombrie 2019

65 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI ADRIAN PINTEA– un artist fermecător

Adrian Virgil Pintea s-a născut la 9 octombrie 1954, la Beiuș, jud. Bihor. Și-a petrecut copilăria în localitatea natală, apoi la Oradea.
Când a încheiat primele trei luni de viaţă, tatăl său, Adrian, ofițer în armata regală, a plecat într-o lume mai bună. A crescut alături de mama sa, Maria și de sora sa, Rodica, apoi alături şi de soţul mamei sale, George Pintea.
Încă de la o vârstă fragedă scria versuri şi proză, desena şi iubea animalele, în mod special caii, apoi în adolescenţă cânta la chitară şi iubea rock-ul.
În clasa a VII-a a primit premiul pentru poezie din partea unei reviste pentru liceeni din Oradea, moment în care a recitat pentru prima dată în public poezia „Invitaţie la vals”, impresionând profund publicul cu talentul său artistic.
În anul 1973 a absolvit Liceul nr. 2 din Oradea, iar în anul 1979 a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București – secţia actorie, la clasa profesorului Petre Vasilescu.

În anul 1977 a debutat în teatru în „Oedip salvat” de Radu Stanca, la studioul Cassandra şi în rolul lui Treplev în „Pescărușul” de A. P. Cehov, regia Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra.
Debutul în film s-a produs un an mai târziu, în drama de război „Între oglinzi paralele”, regia Mircea Veroiu, alături de nume mari ca Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin şi Fory Etterle.
Spre sfârșitul anilor ’80, Pintea a devenit asistent universitar la IATC, la clasa Olgăi Tudorache, iar după pensionarea acesteia a devenit titular pe postul de profesor universitar, în 1990, fiind foarte iubit de studenții săi, cărora le era, deopotrivă, pedagog și prieten, critic și admirator.
În anul 2002 a obținut titlul de doctor în domeniul teatru, cu lucrarea „Hamlet sau actorul lucid”, iar în anul 2004 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, la secția regie film, clasa Elisabeta Bostan.
A jucat în zeci de filme cum sunt seria Iancu Jianu – „Iancu Jianu, zapciul” – 1980 şi Iancu Jianu, haiducul” – 1981, „Vulcanul stins” – 1987, „Pădureanca” – 1988, sau „Femeia visurilor” – 2005.
A avut roluri în producţii sau coproducţii internaţionale pentru marele ecran: „Lurking Fear” – SUA, 1994, „Domnişoara Christina” – Rom-Fra, 1996, „Duşmanul duşmanului meu” – SUA, 1999, sau „Tinereţe fără tinereţe” – SUA-Ger.-It.-Fra.-Rom. – în 2007.
A avut roluri în piese de teatru la Teatrul Bulandra, la Teatrul Naţional din Bucureşti, la Teatrul Nottara, Teatrul Româno – American, Teatrul Naţional din Craiova, Compania Teatrală „777”.
L-am aplaudat în rolul Alexei – „Memoriile unui necunoscut” de F.M. Dostoievski, regia Ion Cojar, la Teatrul Naţional Bucureşti, Ahile – „Ifigenia” de Mircea Eliade, regia Ion Cojar, Teatrul Naţional Bucureşti, 1981, Jean – în „Domnişoara Iulia”, de August Strindberg, regia Liana Ceterchi, la Studioul Casandra, Henric – „Henric al lV-lea” de Luigi Pirandello, regia Dominic Dembinski, la Teatrul Nottara, 1990, Val – în „Orfeu în infern” de Tenessee Williams, regia Adrian Pintea, la Teatrul Româno-American, în rolul Eddie din „Nebun din dragoste”, de Sam Shepard, regia Adrian Pintea, Teatrul Româno-American şi mai ales în Hamlet – în „Hamlet” de William Shakespeare, regia Tompa Gabor, la Teatrul Naţional Craiova.
A jucat în numeroase roluri în piese de teatru şi film TV cum sunt Zeno – în „Lumini și umbre”, regia Andrei Blaier, serial TV, Romeo – în „Romeo și Julieta”, regia Cătălina Buzoianu, Henric – în „Henric al lV-lea”, regia Dominic Dembinski, sau Don Juan – în „Don Juan” de Fr. Durrenmatt, regia Eugen Todoran.

A avut sute de roluri în Teatrul radiofonic, din care menţionăm doar „Departe de lumea dezlănţuită”, „Fântâna Blanduziei”, „Fraţii Jderi”, „Gaiţele” sau „Geniu pustiu”.
A semnat regia a numeroase piese de teatru („Orfeu în infern”, de Tennessee Williams, „Nebun din dragoste”, de Sam Shepard sau „Repetiţie cu Barrymore” de William Luce, la Teatrul Bulandra), teatru TV („Hamlet”). De asemenea, câteva dintre spectacolele de teatru radiofonic din Fonoteca de Aur a Radioului poartă semnătura regizorului artistic Adrian Pintea – piesele „Peter Rugg dispărut” (1994) de William Austin, un spectacol în care joacă rol „dublu”: actor și regizor, apoi „Joc cu fantasme” (1996) de Cristian Munteanu, un monolog dramatic al însinguratei femei interpretată uimitor de Irina Petrescu.
În anul 2006, a apărut în telenovela ”Daria, iubirea mea” și tot în același an, regizorul Fancis Ford Coppola i-a încredințat rolul Pandit în ”Youth without Youth”/”Tinerețe fără tinerețe”.
A publicat şi câteva volume: „Pămîntul americanului” (nuvele) – Editura Eminescu – 1996 pentru care doi ani mai târziu a obţinut Premiul Luceafărul, volumul de poezie „Umbrit” – în 1998 şi eseul său de doctorat – „Hamlet sau actorul lucid” apărut în 2002 la Editura Alfa. Nu era doar un scriitor şi poet talentat, dar recita în mod foarte expresiv versuri din creaţia românească sau străină, rămânând unul dintre cei mai mari recitatori ai creaţiilor eminesciene. A animat multe spectacole muzicale, alături de alți artiști, pigmentând muzica acestora cu fundalul unor versuri sensibile pe care actorul le recita, memorabile rămânând momentele unice create alături de trupa Iris şi de Cristi Minculescu, sau de regretata Mălina Olinescu.

A primit numeroase premii şi distincţii, cum sunt Ordinul Meritul cultural în Grand de Comandor – la 1 martie 2004, Premiul Criticii – cel mai bun actor, pentru Hamlet, în regia lui Tompa Gabor, Premiul de excelență – VIP 2005 sau Premiul Arte VIP 2006 pentru regia spectacolului „Jesus Christ Superstar” de Andrew Lloyd Webber.
Fiind un actor chipeş şi charismatic, a avut parte de dragostea şi aprecierea multora dintre reprezentantele sexului frumos.
A fost căsătorit timp de 10 ani cu arhitecta Silvia Mihaela Oostven (1989-1998), apoi a avut o relaţie de dragoste nebunească cu Laura Jianu, studenta lui, pentru ca, la 25 decembrie 2000, să se recăsătorească cu studenta la Medicină, devenită între timp doctoriţă şi bioenergoterapeut – Lavinia Tatomir, pe care a cunoscut-o atunci când aceasta avea doar 16 ani.
A trecut la cele veşnice la 8 iunie 2007, la București, în urma uneor afecţiuni cronice mai vechi.

În tinereţe Pintea a trăit o remarcabilă poveste de dragoste de aproximativ zece ani cu actriţa Irina Petrescu, care era mult mai în vârstă ca el.
Despre aceasta, Adrian Pintea a declarat: „Am cunoscut în tinereţe o femeie absolut superbă, mult mai în vârstă decât mine, care mi-a servit lecţiile exacte de inhibare şi de distrugere a propriului meu egoism“. La rândul ei, Irina Petrescu a declarat după moartea lui Adrian Pintea: „El a fost artistul generos. Nimeni nu-l va putea ajunge şi egala. A plecat, lăsându-ne pe noi toţi, care l-am iubit, învăluiţi de zâmbetul lui îngăduitor şi tandru“.
În anul 2003, la Editura Casa Radio, în Colecția „Biblioteca de poezie românească”, seria „Colecţionarul de voci”, apărea, sub titlul „Mihai Eminescu, Poeme necunoscute”, un CD cu 23 de poezii din manuscrisele poetului descifrate de Petru Creţia, selectate de Mircea Cărtărescu şi rostite de Adrian Pintea. În anul 2013, la aceeași editură, poeme eminesciene erau selectate pe 4 compact-discuri, sub titlul „Poesii de Mihail Eminescu”, în lectura marilor actori români, printre care și Adrian Pintea – înregistrări din Fonoteca de Aur a Radioului din perioada 1959 – 2000, alături de voci emblematice: Emil Botta, George Calboreanu, Ion Manolescu, George Vraca ș.a.
Adrian Pintea a fost idolul multor femei şi actorul în care se întâlneau un amestec de straniu, eleganţă, magnetism şi mister. A fost artistul ale cărui calităţi – sensibilitatea și realismul interpretărilor, fiind caracteristce – l-au făcut extrem de adulat de public, mulţi fiind de părere că ochii săi, profunzimea privirii, au avut marea calitate de a transmite mai multă emoție decât orice cuvânt rostit.

SURSA-https://radioromaniacultural.ro/portret-65-de-ani-de-la-na…/

Salonul Hunedorean al Cărții -a XX-a ediție

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara și în parteneriat cu Complexul Deva Mall, organizează, în perioada 16 – 19 octombrie 2019, cea de-a XX-a ediție a Salonului Hunedorean al Cărții, eveniment cultural devenit tradițional, foarte apreciat de iubitorii de carte din Deva și din județul Hunedoara.
Salonul va fi accesibil publicului zilnic între orele 10.00 și 20.00, intrarea fiind gratuită.
Salonul Hunedorean al Cărții este evenimentul cultural pe care Biblioteca Județeană îl pregătește din timp, cu mult profesionalism, cu drag și respect față de cititorii fideli, față de toți prietenii cărții, față de oaspeții noștri: scriitori, edituri, librari.
Anul acesta, ideea care ne-a călăuzit în organizarea Salonului ne-a fost inspirată de minunatul vers arghezian „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”, de aceea, acest eveniment cultural va fi un semn de respect și prețuire față de editurile românești, edituri care contribuie semnificativ la dezvoltarea culturii noastre naționale.
Ca și în anii precedenți, și la această ediție vom avea o participare numeroasă, concretizată în cele peste 130 de edituri din țară și din județ.
Din țară vor fi prezente următoarele edituri:
- din Alba Iulia: Aeternitas;
- din Baia Mare: Proema, Verba;
- din Brașov: Adevăr Divin, Arco Iris, Okian;
- din Brăila: Torent Press;
- din București: Academia Română-Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Agora, Alcor Edimpex S.R.L., Alias Publishing, All, Ametist 92, Amurg Sentimental, Aramis, Art, Ascendent, Astro, Benefica, Bookzone, Brandbuilders, BusinessTech, Cartea Actuală 3C, Cartea Daath Publishing House, Cartex, Compania Dan Puric, Corint, Corint Junior, Crime Scene Press, Curtea Veche Publishing, Daksha, Dao, Deceneu, Dharana, Diana Press, Didactica Publishing House, Editura Fundației „România de Mâine”, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Editura Medicală, Editura Național, Editura Viața Medicală Românească, Educational Centre Romania, Eikon, Elena Francisc Publishing, Firul Ariadnei, Flamingo, For You, GBV România, Girasol, Humanitas, Integral, Leda, Letras, Lila, Litera, Livingstone, Lux Sublima, Macmillan, MAST, Meteor Press, Miron, MM Publications, MMS Publishing, Nemira, Niculescu, One Book, Orfeu, Orizonturi, Paideia, Pavel Coruț, Pescăruș, Prestige, Prior Media Group, Proxima Mundi, Prut, Rao, Romhelion, Saeculum IO, Semne-Artemis, Shik, Sophia, Tempus, Trei, Tritonic, Univers, Univers Enciclopedic Books, Vivaldi, Vremea, Zorio;
- din Cluj-Napoca: Ametist, Aqua Forte, Argonaut, Byton Music, Casa Cărții de Știință, Limes, Mega, Risoprint, Școala Ardeleană;
- din Dej: Texte;
- din Drobeta-Turnu Severin: Ștef;
- din Iași: Colecția de Carte și Artă „Harnău”, Doxologia, Pim, Polirom, StudIS;
- din Oradea: Aquila;
- din Pitești: Carminis, Diana, Elicart, Nomina, Nominatrix;
- din Satu Mare: Inspirescu;
- din Sibiu: Agnos, D*A*S, Editura Universității „Lucian Blaga”, Technomedia;
- din Târgoviște: Cetatea de Scaun;
- din Timișoara: Nepsis, Stylished. Acestora li se alătură edituri din Republica Moldova (Arc, Bestseller, Silvius Libris) și din Marea Britanie (Usborne).
Editurile hunedorene, ca de obicei, vor fi prezente şi vor organiza lansările unor scriitori cunoscuți sau care își vor lansa volumele de debut. Vor fi prezente următoarele edituri din județ:
- din Deva: Accent Media, Călăuza v.b., Cetate, Danimar, Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei, Emia, Gligor Hașa, Karina, Paula, Setras, Vultur ZM;
- din Petroșani: Tehno-Art;
- din Simeria: Traian Dorz.
Așteptat cu nerăbdare de miile de iubitori de lectură care îi vor trece pragul, Salonul Hunedorean al Cărții va prilejui întâlnirea cu personalități de marcă ale culturii noastre care își vor lansa cărțile la Deva. De asemenea, editurile, distribuitorii de carte și documente audio-video, librarii și bibliotecarii prezenți la Deva vor fi într-un permanent dialog cu un public avizat, care știe să aprecieze valoarea unei cărți. Este o bucurie pentru noi să constatăm că, deși ne aflăm în era internetului, lectura cărților în format tradițional, pe hârtie nu și-a spus încă ultimul cuvânt și plăcerea cititului, a răsfoitului unei astfel de cărți nu va dispărea prea curând. Așteptăm, prin urmare, același public numeros, de toate vârstele și ocupațiile, iubitorii de carte și de lectură pentru care, an de an, Salonul Hunedorean al Cărții este o mare sărbătoare a spiritului.

RECOMANDARE DE LECTURĂ!!! Băiatul și gândacul magic de M.G.Leonard

Primul volum al unei trilogii care aduce în prim-plan un băieţel foarte isteţ şi nişte gândaci deosebit de inteligenţi. Aventură, umor, ştiinţă, toate la un loc într-o poveste care îi va amuza pe micuţii cititori.
Atunci când tatăl lui Darkus Cuttle dispare fără urmă, şi încă dintr-o cameră încuiată, puştiul se mută la unchiul Max şi la doi paşi de Humphrey şi Pickering, cei doi verişori trăsniţi năpădiţi de gândaci.
Curând, Darkus descoperă că insectele din vecini nu sunt deloc
obişnuite, ba dimpotrivă, sunt foarte prietenoase şi inteligente. Din păcate, sunt şi în pericol de moarte. Asta, pentru că Lucretia Cutter, un personaj malefic, le-a pus gând rău. De altfel, tot ea este responsabilă şi pentru dispariţia tatălui lui Darkus. Puştiul şi prietenii lui neobişnuiţi îşi vor uni forţele pentru a o distruge pe Lucretia şi a-l elibera pe prizonier.

SURSA-https://www.raobooks.com/product/baiatul-si-gandacul-magic/

LANSARE DE CARTE...

Curtea Veche Publishing și Biblioteca Județeană "Ovid Densușianu" Hunedoara-Deva vă așteaptă la Salonul Hunedorean al Cărții ca să aflați cum arată cealalată parte a poveștii. Sâmbătă, 19 octombrie 2019, de la ora 12:00, Traian Berbeceanu își lansează bestsellerul „Radiografia unei mârșăvii judiciare”, ce cuprinde memoriile recente ale unui polițist angajat în lupta împotriva crimei organizate din România. Din funcția de șef al Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Alba Iulia, Traian Berbeceanu a trăit evenimente care merită consemnate de istoria contemporană și care constituie o mărturie asumată în totalitate de către autor.

Evenimentul va avea loc în Salle d'Or din DEVA MALL. Intrarea va fi liberă.

----

„Atunci când împotriva mea s-a declanșat teribila și tenebroasa mârșăvie judiciară descrisă în carte, voi, devenii, ați fost primii care ați reacționat! Prieteni și colegi, jurnaliști dar și persoane necunoscute mie ați ieșit în stradă pentru a protesta împotriva nedreptății, împotriva abuzurillor, ați manifestat zile întregi pentru un ideal, pentru ideea de justiție. «Radiografia unei marșăvii judiciare» reprezintă și modul meu de a vă mulțumi, de a-mi exprima prețuirea față de voi! Vă aștept cu drag la lansarea cărții, un bun prilej pentru a ne revedea, pentru a depăna amintiri, pentru a discuta de trecut, prezent și viitor. Pentru că, DA, planurile mele de viitor vizează și orașul Deva, și județul Hunedoara!”, spune Traian Berbeceanu.

Traian Berbeceanu a condus Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Alba Iulia, care are competenţă în judeţele Alba, Hunedoara şi Sibiu, din anul 2005 până în 2011. În 2007 a primit distincţia de poliţist al anului în România pentru destructurarea unei grupări specializate în furt de fier vechi din judeţul Hunedoara, denumită „Hidra”. Un număr de 49 de persoane au fost atunci trimise în judecată pentru activităţi de furt de fier vechi în valoare de milioane de euro din zona industrială a municipiului Hunedoara. De la momentul respectiv, BCCO Alba Iulia a ocupat în fiecare an primul loc pe ţară în competiţia cu structurile similare. Supranumit „Comisarul Cattani”, Berbeceanu este unul dintre cei mai cunoscuți polițiști din România, recunoscut pentru integritate și eficiență.

Volumul „Radiografia unei mârșăvii judiciare” va putea fi achiziționat în cadrul Salonului Hunedorean al Cărții ori de aici: http://bit.ly/2lOCUB0

Puteți citi un fragment AICI: http://bit.ly/2meLh9r

Partener monitorizare presă:
Klarmedia