BIBLIOTECA JUDETEANA "OVID DENSUSIANU"

HUNEDOARA- DEVA

vineri, 29 aprilie 2016

PASTE FERICIT !!!!

Fie ca bucuria Învierii Domnului să vă aducă în suflet linişte, pace şi fericirea de a petrece aceste clipe magice alături de cei dragi. 

  Hristos a Înviat!

OBICEIURI CIUDATE DE PASTE

   Daca, in obiceiurile si traditile de Paste din Romania, mielul, cozonacul , pasca si ouale colorate reprezinta repere de baza, pe alte meridiane ale lumii, dincolo de covarsitoarea semnificatie religioasa, sarbatoarea de Pasti este marcata de niste ritualuri ciudate atunci cand le privim strict din perspectiva noastra culturala.
   In Slovacia, cete de flacai imbracati in costume populare traditionale biciuiesc (cu blandete) cu crengute de salcie cate o fata ce merge in fruntea lor. Acest obicei, cat si cel de a arunca apa peste fete, se spune ca le asigura acestora frumusete, sanatate si fertilitate.
   In Cehia, intr-o traditie asemanatoare, grupurile de flacai ce colinda localitatile isi permit sa la loveasca (simbolic) pe fetele si femeile intalnite pe strada, cu niste ramuri impodobite cu panglici colorate.

  Nu intamplator, ungurii impartasesc traditia de mai sus, obisnuindu-se ca barbatii sa le ude pe fetele si pe femeile care, cu aceasta ocazie, poarta imbracamintea din vechime.

   In unele regiuni, rusii ne impartasesc parerea ca mieii sunt norocosi, convinsi fiind ca acestea sunt singurele animale de pe pamant sub forma carora nu se poate intruchipa diavolul. Tocmai din aceasta cauza, cu ocazia Pastelui, ei au obiceiul de a-si pune pe masa, o mare bucata de unt careia i s-a dat forma unui miel.

   In lunea de Paste, in localitatea frantuzeasca Haut, toti oamenii din imprejurimi isi aduc ouale in piata orasului in vederea pregatirii unei uriase omlete. Omleta poate burdusi burtile a 1.000 de oameni si este alcatuita din peste 4.500 de oua. Vezi si: Pastele in Franta - Traditii si obiceiuri

   In Finlanda, ceremonialul de Paste aduce cumva cu Halloween-ul! Se povesteste ca toate vrajitoarele merg cu acest prilej in Germani pentru a se intalni cu diavolul. Copiii, deghizati in vrajitori si vrajitoare, cu cate o matura atarnata de gat, merg din casa in casa pentru a capata bunatati. Se mai spune ca, in decursul acestei celebrari, vrajitoarele devin mai puternice si, pentru a le alunga, sunt aprinse mari focuri de tabara.

   In Papua, Noua Guinee, atunci cand soseste Pastele, oamenii nu mai tin cont de cat de daunator poate fi fumatul! Copacii din jurul bisericilor sunt  impodobiti cu tutun si tigari, si aproape toata lumea se delecteaza cu cateva fumuri de tabac!

   Australienii nu sunt deloc de acord cu simbolul iepurasul de Paste! Iepurii nu sunt deloc agreati pe aceste meleaguri  din pricina marilor daune pe care le provoaca recoltelor. In locul "iepurasilor" sunt preferate animalutele din ciocolata reprezentandu-i pe "bilbies" , purtand numele stiintific de "Macrotis lagotis," niste marsupiale rare, pe cale de disparitie.
 
   Nici in Noua Zeelanda, iepurasii de Paste nu sunt deloc agreati! Vanatorul care reuseste cu aceasta ocazie sa impuste cei mai multi iepuri primeste un premiu in valoare de 3.500 dolari NZ.

   Columbienii au un obicei ciudat cu ocazia Pastelui. In loc de miel, ei prefera sa-si faca cate o friptura din carne de iguana, broasca testoasa sau chiar unele rozatoare.

   In Berlin, cu prilejul ultimei vineri dinainte de Pasti (Vinerea Mare), oamenii sunt atrasi de parcul de distractii Britzer Garten, unde sunt intampinati de un urias iepuras de Paste.

   Daca in  alte tari, ouale colorate de Paste sunt sunt ascunse in vederea unei antrenante si promitatoare cautari, in Germania ele sunt asezate la vedere, pe ramurile copacilor de pe strazi. Unii arbori sunt astfel impodobiti cu mii de oua de Pasti.

   Se pare ca grecii nu s-au lasat ispititi de culorile curcubeului in traditiile lor de Paste, ei pastrand cu cerbicie culoarea rosie pentru ouale ce marcheaza acest eveniment. 

   In Polonia, stapanul ori gospodarul casei nu are voie sa participe la prepararea cozonacilor de Paste, zicandu-se ca daca aluatul le ajunge pe mustata, aceasta se va alb, iar cozonacii nu vor creste. De asemenea, ei cred ca un matisor de salcie binecuvantat de un preot le asigura sanatatea, vreme de un an, daca fac efortul de a-l ingurgita.


SURSA-http://www.diane.ro/2014/04/obceiuri-traditii-paste-ciudate.html

VINEREA MARE-OBICEIURI SI TRADITII

   Vinerea Mare sau Vinerea Paştilor, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor, este o zi de mare doliu a întregii creştinătăţi pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii, Iisus Hristos, informează crestinortodox.ro.
   În această zi se face pomenire de sfintele, mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Mântuitorului. Este ultima vineri din Postul Paştilor şi, potrivit tradiţiei, este zi de post negru, adică nu se bea decât apă toată ziua. Conform tradiţiei, în Vinerea Mare nu este bine să mănânci urzici şi nu e bine să fie folosit oţetul, pentru că pe cruce Iisus a fost bătut cu urzici, iar buzele Mântuitorului au fost udate cu oţet, notează crestinortodox.ro.
   Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se săvârşeşte niciuna dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principală din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar şi aşezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii. Din străbuni se ştie că prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborârea de pe Cruce a lui Hristos şi pregătirea Trupului Său pentru înmormântare.
  Din strămoşi se spune că pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu-i doare capul, mijlocul şi salele în cursul anului, iar dacă îşi şterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.
   În acestă zi de vineri, seara, se cântă Prohodul şi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf, care simbolizează trupul Mântuitorului. După procesiunea din jurul bisericii, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din altar, unde rămâne pănă la Înălţare. Punerea pe Sfânta Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt, potrivit crestinortodox.ro.
  La terminarea slujbei se seară din Vinerea Mare, femeile obişnuiesc să meargă la morminte, unde aprind lumânări şi-şi jelesc morţii. La sfârşitul slujbei, preotul împarte uneori florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. În trecut, lumea pleca acasa cu lumânările aprinse pe drum, ca să afle şi morţii de venirea zilelor mari. Aceştia ocoleau casa de trei ori şi, atunci când intrau, se închinau, făceau câte o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereţi sau doar la grinda de la intrare şi păstrau lumânarea pentru vremuri negre.
   Din moşi strămoşi se crede că dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi mânos, iar daca nu, nu va fi roditor. Unii consideră că, daca se scufundă în apă rece de trei ori în această zi, vor fi sănătoşi tot anul.
   Unii obişnuiesc să afume casa cu tămâie în Vinerea Mare, înconjurând-o de trei ori, în zorii acestei zile, pentru ca gângăniile şi dihaniile să nu se apropie de casă şi de pomi scrie crestinortodox.ro.
Iată ce nu ai voie să faci în acestă zi sfântă:
   În Vinerea Mare trebuie să se evite lucrările agricole, în special mersul pe câmp, semănatul sau alte activităţi asemănătoare. Această zi mai poartă şi numele de Vinerea Seacă şi asta pentru că tot ceea ce se seamănă nu rodeşte.
   În acestă zi nu se sacrifică păsări sau animale, aşa că dacă doriţi să sacrificaţi un animal sau păsări pentru a avea produse din carne de Paşte, este bine să faceţi acest lucru din timp.
  În Vinerea Mare este interzis spălatul. De asemenea, în această zi nu se coase şi nu se face curăţenie.
   În această zi nu se merge la frizer. Cei mai superstiţioşi evită să se tundă în Vinerea Mare, deoarece se spune că le va muri cineva din familie. Cu toate acestea, există anumite zone, cum e cazul Moldovei, unde oamenii cred că vor fi feriţi de anumite afecţiuni şi boli dacă merg la frizer.

ZIUA VETERANILOR DE RAZBOI.

  Ziua Veteranilor de Război a fost instituită în anul 2007, prin Hotărârea de Guvern nr. 1.222, fiind sărbătorită în fiecare an la data de 29 aprilie. Titlul de veteran de război, a fost introdus de regele Carol I la solicitarea supravieţuitorilor Războiului de Independență (1877-1878), prin Înalt Decret la data de 29 aprilie 1902. Momentul venea la 25 de ani de la decretarea la 29 aprilie 1877 a mobilizării oștirii pentru cucerirea Independenței de Stat a României, în care s-au sacrificat zece mii de ostaşi din cei 58.700 care au constituit Armata de Operaţii. La articolul 2, Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902, prevedea: „Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se va pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare.”
  Din punct de vedere al provenienței, titlul de veteran a fost moștenit de la romani. În armata romană, veteran reprezenta un ostaş roman care după 25 de ani de serviciu militar era declarat cetăţean roman şi era împroprietărit. Pe teritoriul Daciei Romane, aceşti veterani au avut o contribuţie determinantă în procesul etnogenezei poporului român. De asemenea, merită precizat faptul că, în perioada medievală, voievozii români au continuat să cinstească vitejia ostașilor eroi prin împroprietărire şi chiar ridicarea în ranguri boiereşti.
  În august 1916, la intrarea României în Războiul de Reîntregire, a fost mobilizată 11% din populaţia ţării, mai exact 883.601 militari, iar biruinţa finală, care s-a încununat în România Mare, a fost plătită cu jertfa a peste 335.000 morţi şi dispăruţi, a 75.491 invalizi şi a 650.000 morţi din rândul populaţiei civile. În vâltoarea luptelor Primului Război Mondial, regele Ferdinand I a desenat personal şi apoi a instituit cea mai înaltă distincţie militară de război, Ordinul Mihai Viteazul, răsplătind astfel eroismul ofiţerilor în lupte, iar ostaşilor din tranşee le-a promis pământ. În urma reformei agrare din anul 1921, un milion şi jumătate de familii au primit câte patru hectare din „trupul” ţării. În același timp, veteranii de război au avut și ei o contribuţie semnificativă, la cinstirea memoriei celor căzuţi pe câmpurile de bătălii.
  În cel de-al Doilea Război Mondial, armata română a participat la lupte timp de trei ani, zece luni şi douăzeci de zile, perioadă în care ţara a pierdut 794.562 militari din care 92.620 morţi, 33.966 răniţi şi 367.966 dispăruţi pe cele două fronturi. La aceştia se adaugă miile de prizonieri care au pierit în gulagul sovietic. După terminarea războiului, la data de 4 iunie 1945 a fost semnat Decretul – Lege nr. 440 privind acordarea calităţii de „veteran” foştilor luptători în războaiele din anii 1913, 1916-1919 şi 1941-1945, însă, în realitate, de unele drepturi au beneficiat doar cei ce luptaseră în vest în perioada 1944-1945, nominalizaţi ca „antifascişti”. De asemenea, s-a stabilit ca prin reforma agrară din 1945, participanții la cel de-al Doilea Război Mondial să fie împroprietăriţi cu 1,1 hectare, însă hotărârea este anulată prin colectivizarea agriculturii româneşti.
  Schimbarea regimului politic din România a facilitat inițiativa unui grup de veterani, atât din Est cât și din Vest, astfel că la 27 decembrie 1989 ia ființă Asociația Națională a Veteranilor de Război (A.N.V.R.), organizație independentă, neguvernamentală, apolitică, nepatrimonială și nepartinică – non profit, cu statut de utilitate publică, care întrunea în rândurile sale „foștii luptători supraviețuitori în cele două războaie mondiale, văduve de război și văduve de veterani de război”. Statistic, aceștia reprezentau circa 900.000 de oameni. Astăzi, la 27 de ani de la înființare, Asociația Națională a Veteranilor de Război număra 34.000 de veterani de război şi peste 120.000 de văduve de veterani.
„În trecutul nostru mulţi oameni au suferit. Dacă suntem ceva, noi suntem ceva numai prin suferinţa lor. Toate puterile noastre nu sunt altceva decât jertfa lor, strânsă laolaltă şi prefăcută în energie… Neamul devine etern prin cultul eroilor”.
 NICOLAE IORGA

SURSA-http://stiri.covasnamedia.ro/2016/04/28/29-aprilie-ziua-veteranilor-de-razboi/

ISTORIA ZILEI DE 29 APRILIE

1429 - Ioana d'Arc ajunge pentru a ajuta la Asediul Orléans-ului.
1727 - S-a născut Jean Georges Noverre, coregraf, fondator al dansului modern (m. 19 oct 1810)
1854 - S-a născut savantul şi matematicianul francez Henri Jules Poincaré. A fost primul care a studiat principiul relativităţii. În matematică şi fizică este folosit Grupul Poincare după savantul francez. (m. 17 iulie 1912)
1863 - S-a născut William Randolph Hearst, renumit magnat al presei din SUA.(m. 14 august 1951).
1879 - S-a născut Grigore Pişculescu preot şi scriitor, sub pseudonimul Gala Galaction, care a scris "Papucii lui Mahmud", "Roxana", "Bisericuţa din Răzoare" (m. 8 martie 1961).
1899 - S-a născut muzicianul "Duke" Ellington (Edward Kennedy) (m. 24 mai 1974).
1901 - S-a născut fostul împarat al Japoniei Hirohito, care a ocupat Tronul Crizantemei între 1926-1989 (m. 7 ianuarie 1989).
1918 - A murit dramaturgul, oratorul şi omul politic Barbu Ştefănescu Delavrancea, autor al dramelor "Apus de soare", "Viforul "şi "Luceafărul". (n. aprilie 1858)
1927 - S-a născut Virgil Cândea, istoric, membru titular al Academiei Române din 1993 (m. februarie 2007).
1933 - A murit scriitorul grec Konstantinos Kavafis, autor al lucrărilor "Muntele", "O noapte la Kalinderi" (n. aprilie 1863).
1941 - S-a născut regizorul Mircea Veroiu , care a realizat filmele "Nunta de piatră", "Craii de Curtea Veche" (m. 26 decembrie 1997).
1954 - S-a născut Jerry Seinfeld, comediant american
1975 - A murit poetul Radu Gyr (Demetrescu) (n. 2 martie 1905).
1980 - A murit regizorul Alfred Hitchcock (13 aug. 1899)
1992 - Guvernul României recunoaşte Republica Federală Iugoslavia.
1995 - Fostul preşedinte american, George Bush, s-a aflat timp de 24 de ore într-o vizită particulară în România, vizită care a cuprins discuţii neprotocolare cu autorităţile române.
1997 - Ludmila Pantajoglu a fost aleasă preşedinta Secţiei Române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru.
2005 - Antrenorul emerit de atletism Dorin Melinte a decedat. (n. 1954)
2007 - Fostul premier croat Iviţa Racean, care a permis desfăşurarea primelor alegeri libere în 1990 şi ulterior a plasat ţara pe calea către aderarea la Uniunea Europeană, a murit. (n. 1944)
2008 - Statele membre ale Fondului Monetar Internaţional (FMI) au aprobat, cu o largă majoritate, modificarea sistemului de vot în cadrul organizaţiei, schimbare care conferă o mai mare influenţă statelor emergente şi în curs de dezvoltare.
2008 - Uniunea Europeană şi vicepremierul sârb Bozidar Djelici au semnat Acordul de Stabilizare şi Asociere UE - Serbia.
2010 - A murit alpinistul spaniol Tolo Calafat în munţii Himalaya, la o altitudine de 7.500 metri, el făcând parte din aceeaşi expediţie cu românul Horia Colibăşanu (n. 1970)
2010 - A murit pictorul, desenatorul şi gravorul Avigdor Arikha, de origine română, considerat o personalitate majoră a artei contemporane israeliene (n. 28 aprilie 1929)
2011 - Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton.
ZIUA INTERNATIONALA A DANSULUI.
ZIUA VETERANILOR DE RAZBOI.

joi, 28 aprilie 2016

ISTORIA OUALOR DE PASTE

   Există o serie de legende care explică tradiţia înroşirii ouălor de Paşte, dintre care una arată cum Maica Domnului, venită să îşi plângă fiul răstignit, a aşezat un coş cu ouă lângă cruce, iar acestea s-au înroşit de la sângele ce curgea din rănile lui Hristos. De asemenea, oul ciocnit simbolizează pentru creştini mormântul în care Iisus a fost îngropat, iar cojile sunt simbol al mormântului gol.

   O altă teorie este cea potrivit căreia Maria Magdalena s-a dus la împăratul Romei şi i-a spus "Hristos a înviat", moment în care acesta a luat-o peste picior, arătând către un ou de pe masă şi spunând că dacă Iisus a înviat, atunci oul acela trebuie să fie roşu.     Imediat ce împăratul a spus ce avea de spus, ouăle de pe masă s-au preschimbat, căpătând o culoare roşie ca sângele.
  Cu toate acestea, simbolistica ouălor de Paşte îşi are originea cu mult înainte de naşterea Mântuitorului, obiceiul vopsirii acestora fiind întâlnit din timpuri străvechi la chinezi. Oul oferit în dar era considerat un simbol al echilibrului, al creaţiei şi fecundităţii, dar şi al vieţii şi reînnoirii naturii.
   Culoarea roşie folosită pentru vopsirea ouălor de Paşte la creştini reprezintă, pe lângă simbolul sângelui Mântuitorului, şi un simbol al forţei purificatoare a focului.

De ce ciocnim ouăle de Paşte? Ei bine, acest gest simbolizează un sacrificiu al divinităţii primordiale. Important de reţinut este că persoana mai în vârstă, de obicei bărbatul, este cea care ciocneşte oul de cel al partenerului, rostind "Hristos a înviat", la care acesta din urmă răspunde "Adevărat a înviat".
Potrivit credinţei populare, apa în care a fost scăldat un ou roşu trebuie folosită pentru a te spăla pe faţă în duminica Paştelui, de dimineaţă, astfel încât să fii frumos şi sănătos tot anul.
   O altă tradiţie, din Bucovina, impune aruncarea cojilor de ouă de Paşte în râu. Astfel, apa poartă cojile la "Blajini", copiii morţi nebotezaţi, ce se află "la capătul lumii", aproape de Apa Sâmbetei, potrivit creştinortodox.ro. Se spune că astfel Blajinii află că pentru toţi creştinii a venit Paştele.
   Un alt aspect ce merită atenţia este cela al ouălor încondeiate, simbolurile folosite având semnificaţii legate de viaţă, moarte, divinitate şi nu numai. Astfel, linia dreaptă verticală simbolizează viaţa, în timp ce linia dreaptă orizontală simbolizează moartea.    Linia dreaptă dublă este simbol al eternităţii, precum şi spirala, care mai poate simboliza timpul. Dubla spirală reprezintă o legătură dintre viaţă şi moarte. O linie uşor ondulată duce cu gândul la apă şi purificare, în timp ce linia cu dreptunghiuri aminteşte de gândire şi cunoaştere.



   Traditiile si obiceiurile oualor rosii s-a extins in timp la adevarate picturi mestesuguri, si opere de arta. Incondeierea oualor reprezinta una dintre cele mai spectaculoase traditii de Pasti. In unele sate ale judetului Hunedoara, ouale pictate, simboluri ale fecunditatii la pagani, ale innoirii de primavara, pastreaza inca si azi traditii vii. Desenele se fac pe oul alb cu un instrument de scris inmuiat in ceara topita de albina, dupa care ouale sint introduse in vopsea rosie fierbinte, care se prinde pe portiunile neatinse de ceara, ramanand astfel albe doar urmele cerii - motivele ornamentale lineare traditionale. Pe Valea Ghimesului se cunosc peste saizeci de variante ale oualor incondeiate.

   La curtile regilor occidentali, se consemneaza obiceiul de a darui oua pictate cu foita de metal pretios curtenilor sau... favoritelor regale. In Anglia, acest obicei apare mentionat inca din 1200, iar in Franta celebrul Ludovic al XIV-lea initiaza obiceiul daruirii de astfel de cadouri extravagante.
   De asemenea, un alt obicei vestic este acela al oualor-supriza: micile bijuterii pascale, frumos decorate sau sculptate, contineau intotdeauna in interior si cate o surpriza, fie ca era vorba despre una cu tema religioasa, fie ca aceasta avea un caracter mai degraba monden (celebra este statueta lui Cupidon inchisa intr-un ou pascal pe care Ludovic XV i-a trimis-o doamnei du Barry).

   Peter Carl Faberge este creatorul celor mai cunoscute oua de Paste din intreaga lume, adevarate capodopere de stil inspirate din arta bizantina. Lucrate in aur si impodobite cu pietre pretioase ori cu desene vii, acestea au fost comandate bijutierului de catre tarii Alexandru III si Nicolae II, pentru a le oferi in dar tarinelor in dimineata Invierii. Cele cincizeci si patru de oua (din care astazi au mai ramas patruzeci si sapte) contineau fiecare cate o surpriza ingenioasa (triptice cu fotografii ale familiei tarului, colivii, ceasuri, cutii muzicale, figurine dansatoare).
- See more at: http://www.feminis.ro/ouale-de-paste-istorie-simboluri-si-traditii_61555.html#n;
http://www.radioromaniacultural.ro/istoria_decorarii_oualor_de_paste-30434

JOIA MARE-OBICEIURI SI TRADITII

   In Joia Mare se praznuieste spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, Cina cea de Taina, rugaciunea dingradina Ghetsimani si vinderea Domnului de catre Iuda. In seara acestei zile crestinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Prin Sudul tarii, fetele fac cate 12 noduri unei ate, punandu-si la fiecare cate o dorinta si dezlegandu-le cand dorinta s-a implinit. Acesta ata si-o pun sub perna seara, crezand ca-si vor visa ursitul. Tot aici se pastreaza obiceiul de a spala picioarele celor din casa (copii) de catre femeile mai in varsta.
 
    In Vestul tarii, o familie care prepara painea pentru Paste, pentru biserica, o aduce acum cu vase noi, cu lumanari si vin, pentru a ramane pana la Pasti. Din Joia Mare pana in ziua de Pasti se zice ca nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toaca.

 
    In traditiile romanilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita. Ea este termenul pana la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele lenese se spunea ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie batrana mergea pe la casele cu fete mari si dadea foc canepii netoarse. Sau copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste, zicand: "Catii / Matii / Toarse caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul sa ti-l vaz! / Si de-l ai, / Sa te - nduri si sa ne dai / Cele oua - ncondeiate / De acolo din covate".
 
   Joia Mare este considerata binefacatoare pentru morti. Acum se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare. In Oltenia si acum se fac in zori, in curti si / sau la morminte focuri pentru morti din boz sau nuiele; se spune ca ele inchipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii lui Caiafa in curtea arhiereasca, sa se incalzeasca la el, cand Iuda l-a vandut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfantul Petru, cand s-a lepadat de Hristos.
 
    In unele locuri (Zona Clujului) de Joia Mare se striga peste sat. Dar strigarea o facea Voevoda Tiganilor - un flacau caruia i se comunicau abaterile fetelor si feciorilor din Postul Mare.
 
    Joia Mare este cunoscuta mai ales, in cultura populara actuala, ca ziua in care se inrosesc ouale; pentru ca se spune ca ouale inrosite sau impistrite in aceasta zi nu se strica tot anul. De asemenea, oamenii cred ca aceste oua sfintite si ingropate la mosie o feresc de piatra.

 
   Ouale se spala cu detergent, se clatesc, se lasa la uscat, apoi se fierb in vopsea. Pe langa oua rosii, romanii contemporani mai vopsesc ouale si in galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunza, apoi il leaga intr-un ciorap subtire si asa il fierb, ca sa iasa "cu model".
 
   Mai demult, ouale se vopseau cu coji de ceapa, cu sunatoare (pojarnita), cu coaja de crin rosu sau cu flori de tei; luciul li se dadea stergandu-le, dupa ce s-au fiert, cu slanina sau cu untura.

   Spiritualitatea romaneasca pastreaza si cateva legende referitoare la inrosirea oualor. Cea mai cunoscuta spune ca, intalnindu-se cu jidanii, Maria Magdalena le-a spus ca Hristos a inviat. Iar ei au raspuns ca atunci va invia Hristos, cand se vor inrosi ouale din cosul ei. Si pe data, ouale s-au facut rosii. Se mai spune ca, dupa Inviere, jidanii au aruncat cu pietre in Maria Magdalena. Iar pietrele se prefaceau in oua rosii. Alta legenda spune ca, sub crucea pe care a fost rastignit Hristos, Maria Magdalena a pus un cos cu oua si ele s-au inrosit de la sangele ce cadea din ranile Domnului. Exista si alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atat de raspandit pe teritoriul romanesc, asa cum era si in trecut, ceea ce l-a facut pe un calator turc din secolul al XVIII-lea sa numeasca Pastele sarbatoarea de oua rosii a ghiaurilor (crestini) valahi.

   Dar oul, simbol al fecunditatii si al formei aproape desavarsite, era folosit si de alte popoare, in ritualurile lor de sarbatori. Popoarele Asiei si Europei, care serbau Anul Nou la echinoctiul de primavara, ofereau in dar, prietenilor si vecinilor, oua rosii. Acest obicei, mult practicat in Italia, Spania, Franta, Rusia si chiar in Persia, s-a transmis crestinilor de la pagani. Si romanii se zice ca foloseau ouale rosii la sarbatoarea lui Janus. La persi, egipteni, greci si gali oul era emblema universului, opera divinitatii supreme. La crestini se credea ca el il reprezinta pe Creator, care creeaza tot si contine in sine totul. La romani este nelipsit in ultimele zile ale Postului Mare, fiind consumat de Paste, dupa ce este sfintit si toata familia ciocneste oua. In dimineata primei zile de Paste, e obiceiul, in Bucovina, de a te spala cu ou rosu si cu bani, ca sa ai fata rosie ca oul si sa fii bogat tot anul.

 
   Ouale colorate in alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primaverii. Cele colorate in negru simbolizeaza chinul si durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce dar, daca vrem sa vorbim despre arta populara in privinta ornarii oualor de Paste, trebuie sa ne referim la incondeiatul oualor. Ouale inchistrite sunt simbolul Mantuitorului, care a iesit din mormant si a inviat, precum puiul din gaoace. In Bucovina (si nu numai) ele se numesc si "oua muncite", dedicand stradania de a le face frumoase patimilor pe care le-a suferit Hristos pentru lume.
 
   Tehnica difera in functie de zona, timp, creatorul popular. Cea mai raspandita si mai renumita traditie a incondeiatului oualor este in Bucovina. Mai intai, aici se incondeiau oua crude, apoi fierte, iar azi se inchistresc oua golite de continut. Instrumentul cu care se "scriu" ouale se numeste chisita (un varf ascutit de tabla de arama, fixat intr-o maciulie a unui bat plat). Tehnica traditionala spune ca la incondeiat se misca oul, iar nu instrumentul. Acum se mai foloseste si penita, in cazul incodeierii oualor cu tus.
 
   Tehnicile sunt diferite. Cea mai apropiata de traditie este incondeierea prin acoperirea succesiva cu ceara, apoi scufundarea oului in diferite bai de vopsea: intai galben, apoi rosu, verde, albastru, negru.
 
   In ornarea oualor se folosesc motive geometrice, fitomorfe sau zoomorfe. Dintre ele amintim romburi, triunghiuri, zig-zag-uri, puncte, frunza de stejar, bradul, floarea de maces, graul, coarnele berbecului, pestele, cerbul (coarnele cerbului), steaua magilor, cararea (calea) ratacita, carligul ciobanului, crucea Pastelui, etc. Mai nou se intalnesc icoane pictate pe oua sau in interiorul oului. Tot un motiv traditional il constituie incondeierea cu increteli (motive ornamentale) de pe camasile populare.
 
   Se mai intalnesc si alte motive: sarpele, grebla, furca, cibotica cucului, hora, closca cu pui, coada randunicii, laba gastei, coltul porcului, strugurele, ciresica, floarea pastii, fierul plugului, cheptenul, fraul, ferestruica, etc., prezente, mai nou, in zona Branului. Dar se mai incondeiaza oua si in Vrancea, in Oltenia, etc.

 
   In ziua de azi se intalnesc si alte tehnici: incondeierea cu ceara colorata, cu ceara arsa, cu tusuri, etc. La urma, oualor li se da luciu cu lac.
 
   In cultura populara actuala, ouale impistrite sunt, mai mult, obiecte de arta. Este o adevarata industrie a incondeierii oualor, care constituie mandria Pastelui bucovinean. Ele sunt vandute si peste hotare (mai ales cele din Bucovina), fiind deosebit de apreciate si de straini. Insa traditia general tinuta de romani este inrosirea oualor, care este o adevarata marca identitara si o indeletnicire speciala a fiecarei gospodine pentru Joia Mare.

SURSA-http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/obiceiuri-joia-mare-68810.html

ZIUA MONDIALA A SIGURANTEI SI SANATATII LA LOCUL DE MUNCA

Ziua mondială a siguranței și sănătății la locul de muncă se marchează la 28 aprilie. Biroul Internațional al Muncii lansează anual o carte de prezentare a situației actuale din domeniul securității muncii, în care sunt puse în evidență progresele tehnice, dar și riscurile noi care apar în procesul muncii, evoluția și tendințele de pe piața muncii.
O atenție deosebită este acordată siguranței la locul de muncă în zonele industriale
Tema din 2016 a Zilei mondiale a siguranței și sănătății la locul de muncă este ''Stresul la locul de muncă: o provocare colectivă''. În prezent, mulți oameni se confruntă cu o presiune mai mare pentru a face față cerințelor muncii moderne. Riscurile psihosociale precum competiția din ce în ce mai mare, așteptările privind performanțele și programul prelungit de lucru contribuie la faptul că locul de muncă poate deveni un mediu favorizant de stres .
Stresul legat de muncă este în prezent recunoscut ca o problemă globală, care afectează toate țările, toate profesiile și toți oamenii care muncesc, atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare.
Ziua mondială a siguranței și sănătății la locul de muncă este un prilej pentru a iniția campanii de promovare a siguranței, sănătății și muncii decente. A fost stabilită marcarea acestei zile la 28 aprilie și din 2003 este monitorizată de Organizația Internațională a Muncii. Ziua de 28 aprilie este asociată de mult timp și cu mișcarea de comemorare a victimelor accidentelor de muncă sau a persoanelor care s-au îmbolnăvit la locul de muncă.
În fiecare an, aproximativ două milioane de femei și bărbați își pierd viața din cauza accidentelor de muncă sau a bolilor căpătate la locul de muncă, precizează site-ul amintit. Pe lângă acestea, în fiecare an se produc 270 de milioane de accidente de muncă, iar 160 de milioane de cazuri de boli la locul de muncă apar anual, acestea necesitând cheltuieli în valoare de 2,8 miliarde dolari SUA, prin lipsa de la locul de muncă și prin tratamentul bolilor. Accidentele și bolile la locul de muncă pot fi evitate prin prevenție, iar acest lucru trebuie să devină obligatoriu.
O cultură națională axată pe siguranță și sănătate a muncii trebuie să fie adoptată la toate nivelurile, iar guvernele, angajatorii și angajații trebuie să participe activ în asigurarea acestui mediu favorabil la locul de muncă, printr-un sistem de reguli, drepturi și sarcini bine stabilite, în care prioritatea cea mai mare este acordată principiilor de prevenire.
În România, siguranța la locul de muncă este reglementată de Inspecția Muncii. Potrivit normelor stabilite de această instituție, angajatorul trebuie să implementeze măsurile pentru asigurarea securității și sănătății la locul de muncă, pe baza unor principii generale de prevenire: evitarea riscurilor, evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate, combaterea riscurilor la sursă, adaptarea muncii la om, adaptarea la progresul tehnic, dezvoltarea unei politici de prevenire care să includă tehnologiile, organizarea muncii, condițiile de muncă, relațiile sociale și influența factorilor din mediul de muncă.
Responsabilitatea pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor revine angajatorilor, în conformitate cu legislația națională și europeană. Între factorii care pot influența sănătatea fizică a lucrătorului se numără mediul de muncă (zgomot, vibrații), mijloacele de producție (curent electric, mașini, agenți chimici), sarcina de muncă (efort fizic, poziții de lucru vicioase, munca în schimburi, munca în condiții de izolare).
Factorii care conduc la afecțiuni psihosomatice sunt cerințele mari la locul de muncă (managementul, stresul) și conflictele.
SURSA-http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2016/04/28/ziua-mondiala-a-sigurantei-si-sanatatii-la-locul-de-munca-07-35-02

ISTORIA ZILEI DE 28 APRILIE

1758 - S-a născut James Monroe, al cincilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii între anii 1817 şi 1825 (m. 4 iul. 1831)
1859 - Alexandru Ioan Cuza a emis Decretul privind înfiinţarea Biroului de Statistică al Ţării Româneşti.
1861 - S-a născut geologul şi paleontologul Sava Athanasiu. (m. 8 aprilie 1946)
1874 - S-a născut lingvistul şi publicistul austriac Karl Kraus. ("Literatura demolată", "Ultimele zile ale omenirii") (m. 12 iunie 1936)
1889 - S-a născut Antonio de Oliveira Salazar, prim-ministru al Portugaliei în perioada 1932-1968 (m. 27 iulie 1970)
1908 - S-a constituit Societatea Scriitorilor Români, al cărei prim preşedinte a fost Cincinat Pavelescu.
1919 - Conferinţa de Pace de la Paris a aprobat Pactul Societăţii Naţiunilor, act fundamental pe baza căruia a fost creată şi şi-a desfăşurat activitatea Societatea Naţiunilor.
1923 - A fost inaugurat stadionul Wembley din Londra.
1930 - România a semnat, la Paris, patru acorduri prin care erau reglementate complet şi definitiv obligaţiile financiare ce îi reveneau Ungariei potrivit prevederilor Tratatului de la Trianon şi armistiţiului din data de 3 noiembrie 1918.
1937 - S-a născut Saddam Hussein, preşedinte al Irakului în perioada 1979-2003 (m. 30 dec. 2006)
1945 - A murit Benito Mussolini, conducătorul Italiei fasciste (n. 29 iulie 1883).
1969 - Generalul Charles de Gaulle a demisionat din funcţia preşedinte al Franţei.
1990 - Consiliul Europei adoptă o declaraţie comună, prin care hotărăşte extinderea relaţiilor cu ţările Europei Centrale şi de Est.
1992 - Se încheie procesul fostului şef al Securităţii, Iulian Vlad, care este condamnat la 12 ani închisoare şi degradare militară.
1996 - A murit poetul Alexandru Jebeleanu (n. 7 octombrie 1923)
2002 - A murit americanca Ruth Handler, creatoarea păpuşii Barbie şi cofondatoare a concernului Mattel, cea mai mare companie de jucării din lume, creată în 1945. (n. 4 noiembrie 1916)
2009 - A murit interpreta de muzică populară Valeria Peter Predescu (n. 1947)
2010 - A murit istoricul Cornelia Bodea, membru titular al Academiei Române din 1992, autoare a numeroase lucrări de istorie a românilor (n. 9 apr. 1916)
2010 - A murit scenaristul Furio Scarpelli, considerat unul dintre maeştrii filmelor de comedie italiene, autorul scenariului peliculei "Cel bun, cel rău, cel urât/ The Good, the Bad and the Ugly"
Ziua Mondială a Siguranței și Sănătății la locul de Muncă

luni, 25 aprilie 2016

LEGENDA IEPURASULUI DE PASTE

     Iepuraşul de Paşte nu are, la origini,o legătură cu cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii. Iepurele este simbol al primăverii şi al fertilităţii şi povestea lui vine din tradiţia păgână anglo-saxonă. 

     Legenda iepuraşului de Paşte se leagă de numele zeiţei Eostre. Elementul păgân a fost adoptat în timp de tradiţia populară creştină, deşi Biserica confirmă că urecheatul nu are nicio legătură cu Învierea Domnului.


     Şi cu toate acestea, cum a ajuns iepuraşul simbol al Paştelui, alături de ouă roşii, miel, cozonac sau pască? Povestea iepurelui de Paşte pleacă din tradiţia anglo-saxonă, dinaintea convertirii păgânilor la creştinism. În mitologia anglo-saxonă exista o zeiţă a primăverii şi fertilităţii numită Eostre. Simbolurile lui Eostre erau iepurele şi oul. Legenda spune că zeiţa primăverii a găsit, la finalul iernii, o pasăre bolnavă pe care a vrut să o vindece. Singura soluţie pentru a o vindeca a fost să o transforme în iepure.         
  Deşi devenise iepure, putea face ouă. De la numele lui Eostre pleacă legenda iepuraşului de Paşte. De altfel , denumirea în engleză a Paştelui (Easter) vine tot de la numele zeiţei.  
      Se spune că, în cinstea zeiţei Eostre, anglo-saxonii obişnuiau să organizeze primvara un festival în care iepurele era la loc de cinste. Când creştinismul a ajuns la anglo-saxoni, tradiţiile din perioada festivalului lui Eostre au fost adaptate în ceremoniile dedicate Învierii lui Iisus. Acesta a fost şi un mod de a îi determina pe păgâni să se convertească la creştinism.Şi astfel, iepuraşul lui Eostre a devenit iepuraşul de Paşte.Simbol al lunii şi fertilităţii
      Iepurele a fost considerat simbol al fertilităţii, din cauza faptului că animalul poate da naştere în orice perioadă din an. În timp s-a făcut o legătură între fertilitate şi înviere şi, astfel, iepuraşul a s-a infiltrat şi mai bine ca simbol al sărbătorii.  

     Iepurele este considerat simbol al lunii şi cum fazele lunii  sunt cele care stabilesc în fiecare an în ce zi se sărbătoreşte Paştele, s-a mai creat  o legătură între animal şi sărbătoare. 
  Poveşti vechi 
  De-alungul anilor, în multe culturi au apărut poveşti pentru copii, în care iepurele apare ca animal de companie al Mântuitorului. O veche poveste germană care datează din secolul 18 îl prezintă pe Iisus Hristos ca având pe post de animal de companie un iepuraş. 

     Când Mântuitorul a dispărut timp de trei zile, în intervalul de la Răstignire la Înviere, iepuraşul l-a aşteptat în Grădina Ghetsimani. Se spune că apostolii au găsit aici o mulţime de flori colorate, fiecare având în centru figura unui iepure, devenit în poveste un simbol al răbdării şi speranţei.   
      Prima menţionare a iepuraşului ca simbol pascal apare în Germania, în 1590. Tot germanii au fost cei care au confecţionat pentru prima dată iepuraşi de ciocolată, făcuţi, de fapt, din aluat şi zahăr.  Imigranţii germani au dus obiceiul peste ocean, în Statele Unite ale Americii. Iepuraşul a devenit în timp cel care răsplătea copiii cuminţi cu ouă roşii şi dulciuri. Aşa a luat naştere obiceiul ” vânătorii de comori” în care copiii caută în iarbă ouăle ascunse de iepuraş.
      În timp, Iepuraşul de Paşte, adoptat repede de cei care au speculat latura comercială a sărbătorii pascale, a ajuns un fel de ” Moş Crăciun”. 
      Se spune că, asemenea lui Moş Crăciun, iepuraşul are o reşedinţă oficială unde primeşe scrisori de la copii. Iepuraşul locuieşte în oraşul german Ostereistedt (Orasul Oualor de Pasti) din Saxonia. 
       Şi tot ca în cazul moşului cu barbă care aduce daruri de Crăciun, în casa iepuraşului pot fi văzute scrisori şi cărţi poştale de la copii de pe tot mapamondul. 

SURSA: adev.ro/nmfzxk

SAPTAMANA PATIMILOR -TRADITII SI OBICEIURI

 Saptamana Mare, cunoscuta si ca Saptamana Patimilor, este perioada premergatoare Sfintelor Pasti si coincide cu sosirea lui Iisus in Ierusalim si cu rastignirea Mantuitorului.
Saptamana Mare este marcata de o serie de traditii, obiceiuri si superstitii din popor. Fiecare zi are a o semnificatie anume, dupa cum urmeaza.
Luni, in prima zi din Saptamana Mare, are loc o denie speciala, destinata povestirilor despre Iosif cel preafrumos, patriarhul Vechiului Testament, care a vorbit despre venirea lui Isus. Tot in aceasta zi, femeile incep curatenia de Paste, se aerisesc toate incaperile, iar covoarele se scutura de praful de iarna. Totul se curata bine, se varuiesc peretii, pentru ca totul sa fie proaspat si curat.
Martea Mare, a doua zi din Saptamana Patimilor, gospodinele se ocupa de curatenia exterioara, se spala geamurile, se curata gradina de uscaturi, iar incepand de acum, barbatii trebuie sa stea pe langa neveste, pentru a le ajuta la treburile gospodaresti.
Miercurea Mare este ultima zi cand oamenii mai au voie sa se ocupe de curatenie, daca aceasta nu a fost finalizata pana acum. Seara, toata lumea se indreapta spre biserica, unde are loc o denie speciala, in care este spusa povestea Cinei celei de Taina, tradarea lui Iuda si capturarea lui Iisus de catre soldati.

Joia Mare este prilejul cu care sunt pomeniti mortii, iar femeile impart la biserica vin, fructe si colaci de post. Barbatii aprind in aceasta zi focuri in curti, pentru a arde vegetatia uscata, reprezentand un ritual si pentru sufletele celor care se intorc acasa. Tot in Joia Mare, inainte de a lua parte la Denia celor 12 Evanghelii, femeile trec la bucatarie, unde fac painea, pasca si cozonacul pentru masa de duminica.
Vinerea Mare este cea mai neagra zi pentru crestini, moment ce comemoreaza rastignirea Mantuitorului. Credinciosii nu mananca nimic toata ziua si nici nu se gateste, iar seara cu totii se indreapta spre biserica, pentru a canta Prohodul si a trece de 3 ori pe sub masa pe care se afla Sfantul Epitaf.
Sambata Mare, in ajunul invierii, femeile fac ultimile pregatiri pentru masa pascala. Mielul sacrificat se pregateste pentru ciorba, friptura si drob, se vopsesc ouale si se pregateste cosul pentru mersul la biserica, in care se pun cozonaci, oua, pasca, sare, usturoi, vin, etc. Dupa ce au participat la slujba de inviere si au cantat in cor „Hristos a inviat”, credinciosii iau pasca sfinita si se indreapta cu lumanarile aprinse spre casa, unde pot savura mancarurile pregatite din timpul zilei.
Duminica Pastelui este dedicata meselor in familie, unde oamenii ciocnesc ouale rosii si se bucura alaturi de cei dragi de masa imbelsugata. incepand de acum si pana la inaltare, oamenii se saluta folosind replicile „Hristos a inviat” si „Adevarat a inviat”.

Sursa-http://huff.ro/lifestyle/saptamana-mare-traditii-obiceiuri-si-superstitii-in-saptamana-patimilor-70264

ISTORIA ZILEI DE 25 APRILIE

1599 - S-a născut Oliver Cromwell, om politic englez (d. 1658)
1719 -Este publicată „Robinson Crusoe” a lui Daniel Defoe.
1859 - A început construirea Canalului Suez. Construcţia s-a încheiat la 17 noiembrie 1869
1874 - S-a născut inginerul şi fizicianul Guglielmo Marconi, inventatorul telegrafiei fără fir şi a antenei de emisie legate la pamânt. A fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1909. (m. 20 iulie 1937)
1901 - New York a devenit primul stat american în care posesorii de automobile au fost obigați să-și monteze plăcuțe de înmatriculare pe mașini
1917 - S-a născut cântăreaţa de jazz Ella Fitzgerald. A primit de 13 ori cunoscuta distincţie Grammy Award. A apărut în filmele muzicale "Pete Kelly's Blues" (1955), "St. Louis Blues" (1958), "Let No Man Write My Epitaph". (m 15 iunie 1996)
1932 - S-a născut atleta Lia Manoliu, olimpică la aruncarea cu discul şi fost preşedinte al Comitetului Olimpic Român. (m. 9 ianuarie 1998)
1940 - S-a născut Al Pacino, actor american
1945 - Are loc liberarea Italiei de sub ocupaţia fascistă.
1983 - Pioneer 10 călătorește dincolo de orbita lui Pluto.
1994 - Comitetul Ministerial al Consiliului Europei, întrunit la nivel de delegaţi, a adoptat Protocolul 11 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin care se instituia un tribunal unic şi permanent pentru aceste probleme.
1995 - A încetat din viaţă Ginger Rogers, actriță și dansatoare americană (n. 1911)
2006 - A încetat din viaţă scriitoarea americană Jane Jacobs, autoare a mai multor cărţi de urbanism şi filosofie. A condus o îndelungată campanie pentru un urbanism modern şi pentru refacerea centrelor din marile oraşe, devastate de politica defectuoasă de modernizare din anii '60 şi '70. Prima şi, în opinia multora, cea mai bună carte a sa, este "Moartea şi viaţa oraşelor americane". (născută în Canada la 4 mai 1916)
2007 - Funeraliile de stat ale lui Boris Elțîn – primele care au loc cu participarea și sprijinul Bisericii Ortodoxe Ruse, care nu s-a mai implicat în ceremoniile funerare ale unui lider rus de la decesul țarului Alexandru al III-lea, în 1894.

VACANTA PLACUTA !!!


vineri, 22 aprilie 2016

LA MULTI ANI TUTUROR COLEGILOR BIBLIOTECARI !!!

    În fiecare an, pe data de 23 aprilie, sunt marcate două evenimente care au în centru cartea şi cititorii: este vorba despre Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor şi Ziua Bibliotecarilor.
   Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor este organizată de UNESCO în scopul promovării lecturii, publicării și a drepturilor de autor, prima manifestare de acest fel desfăşurându-se în anul 1995.
     Data de 23 aprilie nu a fost aleasă întâmplător, această zi marcând dispariţia a doi titani ai literaturii universale, William Shakespeare și Miguel de Cervantes, precum și a altor scriitori: scriitorul peruan Inca Garcilaso de la Vega (1616), poetul englez William Wordsworth (1850), scriitorul francez Jules Barbey d’Aurevilly (1889) și poetul englez Rupert Brooke (1915).
    Şi pentru că lectura nu poate fi concepută în afara bibliotecilor, prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată „Ziua Bibliotecarului din România”, astfel că în România, începând cu 2005, pe data de 23 aprilie se sărbătorește și Ziua Bibliotecarului concomitent cu Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor.
    Primele demersuri în acest sens au fost făcute încă din anul 1998, când Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi a Bibliotecilor Publice a adăugat la sărbătoarea internaţională a cărţii din 23 aprilie şi Ziua Bibliotecarului.

Sursa-http://ziarulceahlaul.ro/ziua-internationala-a-cartii-si-ziua-bibliotecarului/