În Joia Mare se prăznuiește spălarea picioarelor ucenicilor de catre Mântuitorul, Cina cea de Taină, rugaciunea din grădina Ghetsimani și vinderea Domnului de către Iuda. În seara acestei zile creștinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Prin Sudul țării, fetele fac câte 12 noduri unei ațe, punându-și la fiecare câte o dorință și dezlegându-le cand dorința s-a împlinit. Acesta ață și-o pun sub pernă seara, crezand că-și vor visa ursitul. Tot aici se păstrează obiceiul de a spăla picioarele celor din casa (copii) de către femeile mai in vârstă.
În Vestul țării, o familie care prepară pâinea pentru Paște, pentru biserică, o aduce acum cu vase noi, cu lumânări și vin, pentru a rămâne până la Paști. Din Joia Mare până în ziua de Paști se zice că nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toacă.
În tradițiile românilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimarița. Ea este termenul până la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele leneșe se spunea că vine Joimarita să vadă ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie bătrână mergea pe la casele cu fete mari și dădea foc canepii netoarse. Sau copiii, unși pe fata cu negreala, mergeau să le îndemne la lucru pe fetele de maritat și să primească ouă pentru încondeiat de Paște zicand: "Catii / Matii / Toarse caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul sa ti-l vaz! / Si de-l ai, / Sa te - nduri si sa ne dai / Cele oua - ncondeiate / De acolo din covate".
Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morți. Acum se face ultima pomenire a morților din Postul Mare. În Oltenia și acum se fac în zori, în curți și / sau la morminte focuri pentru morți din boz sau nuiele; se spune că ele închipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el, cand Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, când s-a lepadat de Hristos.
În unele locuri (Zona Clujului) de Joia Mare se strigă peste sat. Dar strigarea o facea Voevoda Tiganilor - un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor și feciorilor din Postul Mare.
Joia Mare este cunoscuta mai ales, în cultura populară actuală, ca ziua în care se inroșesc ouăle; pentru că se spune ca ouăle înroșite sau impistrite în aceasta zi nu se strica tot anul. De asemenea, oamenii cred că aceste ouă sfințite și ingropate la moșie o feresc de piatră.
Mai demult, ouăle se vopseau cu coji de ceapa, cu sunătoare (pojarnita), cu coajă de crin rosu sau cu flori de tei; luciul li se dădea stergandu-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură.
În Vestul țării, o familie care prepară pâinea pentru Paște, pentru biserică, o aduce acum cu vase noi, cu lumânări și vin, pentru a rămâne până la Paști. Din Joia Mare până în ziua de Paști se zice că nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toacă.
În tradițiile românilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimarița. Ea este termenul până la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele leneșe se spunea că vine Joimarita să vadă ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie bătrână mergea pe la casele cu fete mari și dădea foc canepii netoarse. Sau copiii, unși pe fata cu negreala, mergeau să le îndemne la lucru pe fetele de maritat și să primească ouă pentru încondeiat de Paște zicand: "Catii / Matii / Toarse caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul sa ti-l vaz! / Si de-l ai, / Sa te - nduri si sa ne dai / Cele oua - ncondeiate / De acolo din covate".
Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morți. Acum se face ultima pomenire a morților din Postul Mare. În Oltenia și acum se fac în zori, în curți și / sau la morminte focuri pentru morți din boz sau nuiele; se spune că ele închipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el, cand Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, când s-a lepadat de Hristos.
În unele locuri (Zona Clujului) de Joia Mare se strigă peste sat. Dar strigarea o facea Voevoda Tiganilor - un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor și feciorilor din Postul Mare.
Joia Mare este cunoscuta mai ales, în cultura populară actuală, ca ziua în care se inroșesc ouăle; pentru că se spune ca ouăle înroșite sau impistrite în aceasta zi nu se strica tot anul. De asemenea, oamenii cred că aceste ouă sfințite și ingropate la moșie o feresc de piatră.
Mai demult, ouăle se vopseau cu coji de ceapa, cu sunătoare (pojarnita), cu coajă de crin rosu sau cu flori de tei; luciul li se dădea stergandu-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu