BIBLIOTECA JUDETEANA "OVID DENSUSIANU"

HUNEDOARA- DEVA

vineri, 26 iunie 2015

ZIUA DRAPELULUI NATIONAL

    Ziua Drapelului Național este marcată de autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări educative cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
    Parlamentul României se întrunește în ședință comună și sunt organizate ceremonii publice de înălțare a Drapelului Național în Capitală și în toate municipiile reședință de județ.

    Constituția României din 1991 prevede că drapelul tricolor este un simbol național alături de stemă, sigiliu și imn.
    Cel mai mare drapel al României, care a constituit un nou record mondial, a fost desfășurat, la 27 mai 2013, pe aerodromul Clinceni. Drapelul, cântărind aproximativ 5.000 kg, a avut dimensiunile de 349,425 x 226,917 m, rezultând o suprafață declarată de 79.290,39 mp.
     La 3 iunie 2013, Comisia parlamentară de revizuire a Constituției a hotărât reintroducerea stemei țării pe tricolor, în legea fundamentală. Amendamentul propus de deputatul PSD Gheorghe Emacu a fost votat cu 13 voturi ''pentru'' și o abținere, fără o dezbatere prealabilă a membrilor Comisiei. Prin adoptarea acestui amendament, alineatul 1 din Articolul 12 va fi reformulat astfel: ''Drapelul României este tricolor, având pe fondul galben stema țării; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu''. În forma actuală, Constituția stabilește că ''drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu''. Comisia heraldică, numită în scopul realizării noii steme a României, a supus Parlamentului două variante finale, care au fost, în cele din urmă, combinate. Rezultatul îl constituie design-ul actual, adoptat de cele două Camere ale Parlamentului, reunite în sesiunea din 10 septembrie 1992. Imaginile care compun stema evocă istoria României, prin emblemele reunite ale Țării Românești, Moldovei, Transilvaniei și Dobrogei.
     Stema va fi aplicată pe tricolor, în momentul în care noua Constituție a României va fi aprobată în urma unui referendum național.
    Drapelul Național — albastru, galben, roșu — de la lance — a fost decretat, pentru prima oară, ca simbol național de Guvernul revoluționar provizoriu din Țara Românească la 14/26 iunie 1848, având deviza ''Dreptate — Frăție'' înscrisă pe el.

    El nu a suferit transformări majore de-a lungul istoriei. Doar distribuția culorilor (în materie de proporție și poziție) s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind egalizată după Revoluția de la 1848, când, sub impactul spiritului revoluționar francez, multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel național steagul standard cu trei culori.
   Documente sigilografice atestă faptul că, în unele epoci istorice, drapelul românesc avea cele trei culori dispuse orizontal, cu roșul în partea superioară, galbenul în mijloc și albastrul la bază. De asemenea, proporția culorilor nu a fost aceeași cu cea de acum (33% pentru fiecare culoare). Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai Viteazul și chiar Ștefan cel Mare.
    În contextul revoluționar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri ale unor state naționale, și revoluționarii români, aflați la Paris la izbucnirea revoluției, vor arbora drapelul albastru, galben, roșu, cu albastru la hampă. Așa va fi și consfințit, ca drapel național, prin Decretul nr. 1 din 14/26 al guvernului provizoriu de la București.
    Guvernul provizoriu întărea că ''Steagul național va avea trei culori — albastru, galben și roșu''. Deviza română, care va fi scrisă atât pe steaguri cât și pe monumentele și decretele publice, se va compune din aceste două cuvinte ''Dreptate, Frăție''. Drapelul național tricolor, roșu-galben-albastru, astfel decretat la 14/26 iunie 1848, a fost sfințit a doua zi, în cadrul Marii Adunări Naționale de pe Câmpul Filaretului, numit de atunci înainte Câmpia Libertății.
    La 13 iulie 1848, prin decretul 252, guvernul revoluționar a stabilit ca dispunerea culorilor tricolorului să fie de la lance astfel — albastru închis, galben deschis și roșu carmin. S-a dispus totodată confecționarea de steaguri naționale care să fie arborate în toate localitățile. Din păcate, se mai păstrează doar foarte puține, cum este piesa expusă la Muzeul Național de Istorie a României și care a aparținut Gărzii orășenești din Slatina.

SURSA-http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/06/26/ziua-drapelului-national-07-39-36

ISTORIA ZILEI DE 26 IUNIE

1819 - Este patentată bicicleta
1848 - Guvernul revoluționar de la București a decretat eliberarea robilor țigani aparținând boierilor
1892 - S-a născut scriitoarea Pearl S. Buck, laureată al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1938. (scrieri: "Vânt de Răsărit, Vânt de la Apus", "Ogorul", "Mama") (m. martie 1973)
1900 - A murit medicul şi omul politic Nicolae Kretzulescu. A fost un prim-ministru al României având trei mandate: 1862-1863, 1865-1866 şi 1867. (n. 1 martie 1817)
1936 - A murit scriitorul şi omul politic Constantin Stere. Împreună cu Garabet Ibrăileanu şi Paul Bujor a întemeiat, în 1906, revista “Viaţa românească”. (n. iunie 1865)
1940 - Prima notă ultimativă adresată României pentru cedarea Basarabiei şi a părţii de nord a Bucovinei
1941 - Aviaţia sovietică atacă de doua ori oraşul Bucureşti, precum şi zona Ploieşti
1945 - A fost semnată Carta Naţiunilor Unite (intrată în vigoare la 24 octombrie 1945) şi statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, la San Francisco
1945 - A fost adoptată Carta Naţiunilor Unite. Aceasta a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945
1967 - Karol Woityla (1920-2000), viitorul Papa Ioan Paul al II-lea, a fost învestit cu titlul de cardinal. La 16 octombrie 1978 a fost ales papă, devenind primul papă de origine neitaliană, după 455 de ani
1997 - În cadrul Conferinţei pan-europene a miniştrilor Transporturilor, desfăşurată la Helsinki, România a obţinut modificarea coridoarelor europene de transport 4 şi 7, în sensul includerii portului Constanţa ca punct terminus
2000 - A murit Corneliu Mănescu, om politic, unul dintre semnatarii “Scrisorii celor 6” îndreptată împotriva regimului ceauşist. (n. 8 februarie 1916)
2000 - Vaticanul a făcut public cel de-al treilea secret revelat de Fecioara Maria, în iulie 1917, celor trei copii păstori în localitatea portugheză Fatima
2002 - A murit Ion Petreuş, rapsod popular. Alături de fratele său, Ştefan, a format grupul cunoscut sub numele ”Fraţii Petreuş”. (august 1945)
2007 - Insulele Galapagos, primul loc natural înscris în 1978 în Patrimoniul mondial, au fost incluse pe lista monumentelor aflate în pericol
2013: România este în doliu național, după accidentul din 23 iunie 2013 din Muntenegru, când au murit 18 români.
Ziua Internațională pentru Sprijinirea Victimelor Torturii
Ziua Internațională Împotriva Abuzului și Traficului Ilicit de Droguri
România -- Ziua drapelului național (din 1998)

joi, 25 iunie 2015

JACQUES -YVES COUSTEAU 18 ANI DE LA MOARTE

   Binecunoscutul oceanolog Jacques-Yves Cousteau s-a născut la 11 iunie 1910, în Saint-André-de-Cubzac, Franţa. La vârsta de patru ani a învăţat să înoate şi a început să fie fascinat de apă, fascinaţie care avea să dureze toată viaţa. Devenind adolescent, a manifestat o curiozitate mare faţă de fotografii şi aparate de fotografiat.
   La 13 ani a fost trimis la internat în Alsacia. După ce a terminat studiile pregătitoare, a urmat cursurile Colegiului “Stanislas” din Paris, apoi ale Academiei de Marină din Brest, obţinând diploma de inginer. A activat în marina franceză în perioada 1930-1956, fiind mobilizat înainte de război la Shanghai, în Indochina, şi la Toulon.

    În 1933, Jacques Cousteau a fost victima unui grav accident auto, iar în perioada de recuperare a înotat zilnic în apele Mediteranei. Prietenul său Philippe Tailliez i-a dăruit o pereche de ochelari de înot, care l-au făcut să observe atent tainele mării şi lumea subacvatică. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, şi-a satisfăcut stagiul militar mai întâi ca ofiţer de artilerie pe crucişătorul “Duplex”, apoi în cadrul trupelor pazei de coastă din Mediterană. S-a stabilit cu familia în orăşelul Megreve, în apropiere de graniţa cu Elveţia
   La mijlocul anilor ’40, Cousteau a înfiinţat Grupul de cercetări submarine al marinei franceze (OFRS). El este autorul proiectelor pentru primul submarin cu aer comprimat, precum şi al unui număr mare de instalaţii destinate scufundării.În această perioadă, a realizat primul dispozitiv aqua-pulmonar care permitea scafandrilor să rămână sub apă perioade lungi. Cousteau a avut un rol esenţial în realizarea unui aparat de fotografiat impermeabil care putea rezista la presiunea mare din apă adâncă. A filmat două documentare privind explorarea subacvatică – “18 metri adâncime” şi “Epave”.
    În timpul războiului, Cousteau a aderat la mişcarea de rezistenţă franceză, recunoscându-i-se ulterior meritele şi fiindu-i acordate mai multe medalii, inclusiv Legiunea de Onoare din Franţa. După război, Cousteau a lucrat cu marina franceză la depistarea minelor subacvatice.Totodată, a continuat explorările subacvatice şi a efectuat diferite teste şi filmări subacvatice.
    În 1948, Cousteau, împreună cu Philippe Tailliez şi alţi oameni de ştiinţă, a întreprins o expediţie subacvatică în Marea Mediterană pentru a găsi un vas roman naufragiat. A fost prima operaţiune de arheologie subacvatică folosind un aparat diving autonom.

     Doi ani mai târziu a închiriat o navă pe care a transformat-o în vas de cercetare oceanografică numit “Calypso”. După o luptă serioasă pentru a finanţa efectuarea expediţiilor sale ştiinţifice, Cousteau şi-a dat seama că trebuia să atragă atenţia mass-media pentru a transmite lumii ceea ce făcea el şi a-i face pe oameni să înţeleagă importanţa acestor cercetări. În 1953, el a publicat cartea “The Silent World”, după care s-a făcut apoi un film, ce a fost premiat. Succesul cărţii şi filmului i-a permis să finanţeze o altă expediţie la Marea Roşie şi Oceanul Indian, sponsorizat de guvernul francez şi National Geographic Society.
    În 1966, Jacques Cousteau a realizat primul film, “Lumea lui Jacques-Yves Cousteau”, transmis de televiziunea ABC. În 1968, el a produs serialul de televiziune “Lumea submarină a lui Jacques-Yves Cousteau”, care a durat timp de nouă sezoane. Milioane de oameni au urmărit cum Cousteau şi echipajul vasului     “Calypso” au străbătut apele globului dezvăluind secrete ale vieţii marine şi a habitatelor. Totodată, Cousteau a început să înţeleagă şi să atragă atenţia asupra faptului că activitatea oamenilor distruge oceanele.
    În laboratoarele submarine proiectate de Cousteau (“Vorkontinent I”, deschis în 1962, “Vorkontinent II” şi “Vorkontinent III”, în 1965) activează acvanauţi instruiţi de el iniţial în Marea Mediterană, apoi în Marea Roşie şi pe riviera franceză. Prima sa acţiune a constituit subiectul cărţii “Marea vie” (1963), iar cea de-a doua – al documentarului “Lumea fără soare” (1965, premiul Oscar pentru cel mai bun documentar).
    Cousteau a preluat conducerea Muzeului Oceanografic din Monaco, rămânând director până în 1989. Rezultatul expediţiilor prelungite efectuate în această perioadă s-a concretizat în 20 de cărţi şi circa 70 de filme şi seriale de televiziune. Jacques-Yves Cousteau a înfiinţat în 1973, împreună cu fiul său Philippe, “Cousteau Society”, cu scopul de a asigura supravieţuirea sistemelor hidrografice ale Terrei.
    Muzeul “Living Sea”, deschis la bordul vasului “Queen Mary”, în Long Beach, observaţiile “urmaşului lui Noah” (cum a fost numit de presa franceză Jacques-Yves Cousteau) sunt privite cu toată seriozitatea în Franţa.

    În anii 1975-1976, a condus expediţia în Marea Egee în căutarea legendarului continent Atlantida. Cea mai mare şi mai grea expediţie a carierei sale a fost însă cea desfăşurată timp de optsprezece luni (1983-1984) în Amazonia, rodul acestei călătorii fiind un amplu reportaj (“Aventura Amazonului”).
   După “Moulin a Vent” (vaporul cu care, în noiembrie 1983, Cousteau a traversat Atlanticul), în aprilie 1985 este lansată o nouă navă destinată cercetărilor ştiinţifice, “Alcyone”, dotată cu un sistem de acţionare prin forţa vântului conceput de el. În anii ’80, Cousteau a continuat să producă documentare-serial de televiziune, adevărate pledoarii pentru protejarea habitatului oceanelor.
   A pus bazele unei noi ştiinţe – “ecotehnica” şi ale înlocuirii conceptului de drepturi ale omului cu “drepturile generaţiei viitoare”. În martie 1993, Cousteau a fost numit de preşedintele francez François Mitterrand preşedinte al “Consiliului pentru drepturile generaţiei viitoare”, organizaţie pentru protecţia mediului subordonată Ministerului Mediului având sarcina de a prezenta rapoarte şi propuneri privind integrarea ecologiei în programele politice.
   La 8 ianuarie 1996, “Calypso” a fost “agăţat” accidental de o barjă şi s-a scufundat în zona Singapore. Jacques Cousteau a încercat să strângă bani pentru a construi o navă nouă, dar a murit în mod neaşteptat, la Paris, la 25 iunie 1997.
    Printre filmele realizate de Cousteau amintim: “Peştele de aur” (1969, film distins cu Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj); “Lumea fără soare” (1965, Oscarul pentru cel mai bun documentar); “Lumea lui Jacques-Yves Cousteau” (serial TV, 1966-1968); “Lumea submarină a lui Jacques-Yves Cousteau” (1968); “Aventurile Amazoniei” (serial TV, 1982-1985); “Cousteau – Redescoperirea lumii” (începând din 1986).
    A publicat şi o serie de cărţi între care: “La Plongé au Scaphandre” (1948); “The Silent World” (1953); “Lumea liniştii şi expediţia Calypso”; “Rechinii”, “Coralii”, “Poluarea” (1970); “Rechinii – minunaţii răpitori ai mării”; “Viaţa şi moartea în marea de corali” (1972); “Trei aventuri: Galapagos, Titicaca, Peşterile albastre” (1973), “Delfinii” (1975).

    Jacques-Yves Cousteau a fost doctor Honoris Causa al universităţilor Brandeis şi Berkeley din SUA, laureat al premiului Bruno H.Schubert (1983), al Marii Cruci de Merit (1984) şi al Medaliei pentru pace a SUA (1985). Din 1968, a fost membru al National Academy of Science, SUA, iar din 1989, al Academiei Franceze
SURSA-http://www.dozadebine.ro/jacques-yves-cousteau-cel-mai-cunoscut-oceanolog/

AZI SE IMPLINESC 6 ANI DE LA MOARTEA LUI MICHAEL JACKSON

    Pe 25 iunie se împlinesc şase ani de la moartea lui Michael Jackson. Starul avea 50 de ani și a decedat în urma unei grave intoxicații cu un anestezic. Se întâmpla în 2009, într-o perioadă în care artistul lucra intens pentru un ultim turneu din carieră, "This Is It Tour", programat pentru luna iulie 2009. Confruntat cu spectrul falimentului, starul american își punea mari speranțe în acest proiect. Din păcate, turneul nu a mai avut loc.
Născut pe 29 august 1958, în statul Indiana din nordul Statelor Unite, Michael a fost căsătorit de două ori, prima sa soţie fiind fata lui Elvis Presley, Lisa Marie. A doua soţie i-a dăruit doi copii - Prince Michael Jr. şi Paris Michael. Are un al treilea copil născut de o mamă surogat, care a dorit să rămână necunoscută, scrie ziare.com.

     A debutat în copilărie alături de patru fraţi ai săi în formaţia Jackson’s 5. Alte două surori, Janet şi La Toya, sunt de asemenea cântăreţe cunoscute. Michael Jackson a avut o viaţă şi o carieră marcate de o multitudine de evenimente, care au făcut din el o figura controversată, cu o viaţă particulară presărată de scandaluri, fiind acuzat printre altele şi de pedofilie.
    A murit pe 25 iunie 2009, la vârstă de 50 de ani, după o carieră de 40 ani în timpul căreia a scos cel mai vândut album din toate timpurile, "Thriller". Michael Jackson a donat milioane de dolari pentru diverse cauze umanitare şi a murit înglodat în datorii.
     Michael Jackson s-a născut într-o familie de muncitori din Indiana. Era al şaptelea membru al familiei cu nouă copii. Michael a fost abuzat fizic şi emoţional de tatăl său, Joseph, care îi pedepsea pe băieţii săi lovindu-i de pereţii casei, îi bătea, îi înjura şi îi ameninţa. Abuzurile din copilărie l-au afectat pe tot parcursul vieţii, Michael a povestit ulterior că în copilărie a plâns de multe ori de singurătate. De fiecare dată când era întrebat de anii din casa părintească, Michael izbucnea în lacrimi. Fratele său, Marlon, a povestit şi el cum tatăl lor îl ridică pe Michael ţinându-l de un picior şi îl snopea în bătaie iar şi iar cu mâna, lovindu-l pe spate şi fund. Într-o noapte, în timp ce Michael dormea, tatăl a intrat în camera să folosind fereastră deschisă. Purtând o masca înspăimântătoare, tatăl a început să ţipe, că să-şi înveţe copiii să nu lase fereastră deschisă după ce se culcă. Ani de-a rândul după aceea, Michael a avut coşmaruri în care era răpit din propriul dormitor.

    Joseph Jackson, împreună cu trei băieţi ai săi - Jackie, Jermaine şi Tito, Marlon şi Michael – aveau un grup muzical. În 1964, Michael şi Marlon s-au alăturat fraţilor Jackson la început făcând doar backup. În 1966, Michael şi Jermaine au devenit cântăreţiiprincipali ai formaţiei, care a devenit Jackson's Five.    The Jackson 5 au înregistrat mai multe cântece, precum „Big Boy,” pentru casă de înregistrări Steeltown în 1967, iar în 1968 au semnat un contract de management cu Motown Records. În 1969 a avut primul hit, la 11 ani, cu Jackson’s Five -"I want you back". Formaţia The Jackson 5 a stabilit un nou record în momentul în care primele patru discuri single lansate („I Want You Back”, „ABC”, „The Love You Save” şi „I'll Be There”) au câştigat consecutiv prima poziţie în prestigiosul clasament Billboard Hoţ 100. În anii 70, grupul însă scădea în popularitate şi vânzări. În 1975, Jackson 5 au semnat un nou contract cu CBS Records, şi şi-au schimbat numele în urmă unor probleme legale în The Jacksons. Au mai lansat şase albume între 1976 şi 1984. Din 1976 până în 1984, Michael Jackson a fost principalul compozitor al grupului scriind hituri că „Shake Your Body (Down to the Ground)”, „This Place Hotel” şi „Can You Feel It”. 
In 1972, Michael Jackson se lansează în cariera solo, în paralel cu cea alaturi de Jackson’s Five. Michael a lansat patru albume solo, fiind impresariat tot de casa de discuri Motown, printre ele numărându-se Got to Be There si Ben.
    In 1978, a jucat într-un film (The Wiz). Muzica au fost orchestrată de Quincy Jones, care a format un parteneriat cu Michael Jackson, în timpul producţiei filmului şi acordul de a produce cântăretului albumul solo „Off the Wall”.

In 1979, Michael şi-a rupt nasul în timp ce dansa. Rinoplastia nu a fost complet reusită şi artistul avea probleme când respira. A făcut, aşadar, a doua rinoplastie.
    Lansat in 1979, „Off The Wall” a fost primul album care i-a adus succesul. A ajuns pe locul trei pe Billboard 200 şi s-a vandut în 15 de milioane de exemplare în intreaga lume. În 1980, Michael Jackson a castigat trei premii la American Music Awards pentru eforturile sale solo: Albumul favorit Soul/R&B, artistul Soul/R&B favorit si favoritul single Soul/R&B (pentru „Don't Stop 'Til You Get Enough”). In acel an, a castigat de asemenea, Billboard Music Awards pentru „Top Black Artist” si „Top Black Album” si un premiu Grammy pentru „Best Male R&B Vocal Performance” (pentru "Don't Stop 'Til You Get Enough").
    In 1982, albumul "Thriller" se vinde in peste 50 de milioane de exemplare si face din el una dintre cele mai mari vedete pop din anii '80. Videoclipurile pieselor de pe album, în special cel al melodiei care a dat titlul discului, au revolutionat industria promovării muzicii prin produse vizuale, în primul rand datorită coregrafiei, considerată un adevarat miracol în acei ani. In 1984, Michael se arde la fată în timpul turnării unui clip publicitar pentru Pepsi. In 1985, cumpară pentru 47,5 milioane de dolari societatea ATV Music Company care detine drepturile pentru cântecele lui John Lennon si Paul McCartney.In 1987, albumul "Bad" se vinde in peste 25 de milioane de exemplare. In 1988, publica autobiografia "Moonwalk". In 1991, apare albumul "Dangerous", cu 21 de milioane de exemplare vândute.
    In plina glorie, Michael Jackson a venit si la Bucuresti , unde a sustinut doua concerte pe 1 octombrie 1992 si 14 septembrie 1996. In 1992, artistul a avut de-a face cu un public mai mult decat entuaziast, care pentru prima oară privea în faţă măreţia vestului. Multi dintre cei care au avut norocul să fredoneze alături de Michael hiturile gloriei sale spun că pănă în prezent niciun concert al vreunui artist străin de prestigiu nu le-a egalat pe cele sustinute de Regele Pop.

    EXCENTRICITATILE MEGASTARULUI 
O camera de oxigen, un cimpanzeu domestic, o ferma ca-n povesti si numeroase operatii estetice sunt numai cateva dintre ciudateniile lui Michael Jackson, care i-au atras porecla de "Wacko Jacko". Simbol al deschiderii posturilor "albe" de televiziune, precum MTV, fata de muzica interpretilor de culoare, Michael Jackson era in anii '80 o vedeta "sănătoasă", cu un zambet larg, capabil de performanţe scenice uimitoare. Insă, în timp ce Jackson-mania cucerea lumea intreaga, iar melodia "Billie Jean" era fredonată de la Tokyo până la Paris, fizicul cântăretului s-a transformat treptat: pielea i-a devenit din ce în ce mai albă, iar nasul tot mai acvilin. Michael Jackson a negat însă că a recurs la chirurgie estetica, în afară de două operaţii de rinoplastie, şi a explicat albirea pielii printr-o boală, vitiligo. Dupa aceea, el nu a mai ieşit în soare fără o umbrelă şi a purtat adeseori o mască pe nas şi gură. Cei care s-au apropiat de cântăret au remarcat un machiaj gros. Obsesiile sale pentru igienă i-au atras porecla de "extraterestru", iar unii spuneau că doarme într-o cameră de oxigen. Jackson a transformat o ferma din California, reşedinta sa, intr-un parc de distractii pe care l-a numit Neverland, un omagiu adus idolului sau Peter Pan, copilul care nu vrea sa crească. O alta ciudăţenie, superstarul şi-a luat ca animal de companie un cimpanzeu numit "Bubbles".

Viaţa personală
    In 1994, Michael Jackon s-a căsătorit cu fata lui Elvis Presley, Lisa Marie, de care însă a divorţat în 1996. La sfârşitul aceluiaşi an,  artistul s-a căsătorit cu infirmiera Debbie Rowe, asistenta dermatologului său. In  1997, soţia sa dă naştere primului lor fiu, Prince Michael Jr. In  1998, se naşte fiica sa, Paris Michael Katherine. In 1999, divorţează din nou şi obţine custodia copiilor. In 2002, se naşte al treilea copil al sau, Prince Michael II, cu o mama surogat necunoscuta. Michael işi face copilul celebru ţinindu-l în gol, sub ochii presei, de la înălţimea ferestrei unui hotel din Berlin. Creează astfel o aprinsă polemică.
Acuzaţii de pedofilie
    În 1993, imaginea lui Michael Jackson de excentric până atunci cuminte a dispărut odată cu plângerea depusă de un adolescent în vârstă de 13 ani care îl acuză pe Jackson de abuz sexual, relansând astfel zvonurile cu privire la zilele petrecute de copii la Neverland. Procesul a adus în atenţia publică detalii despre Neverland şi amenajarea sa. Spre exemplu, s-a aflat că la reşedinţa lui Jackson se află armuri medievale şi statui ale unor super eroi, iar în biblioteca sa se află Bilbia, dar şi romane clasice din literatură franceză. În 1994, se suspendă urmărirea penală pentru atentat la pudoare după un acord cu reclamanţii şi plata a peste 20 de milioane de dolari. Un alt scandal de pedofilie a izbucnit în 2003, după difuzarea documentarului "Living with Michael Jackson" (Trăind cu Michael Jackson) în care starul declara că nu are nicio problema în a dormi cu copiii săi. În film apare un băieţel în vârstă de 13 ani, care va intenta o acţiune în justiţie contra starului, povestind cum adesea a petrecut noaptea împreună cu fratele sau în camera lui Michael.
    La 18 noiembrie, după trei luni de anchetă, poliţia întreprinde o vastă percheziţie la Neverland, ranch-ul starului. La 20 noiembrie, Jackson se predă poliţiei şi este arestat. Petrece ceva mai mult de o ora în detenţie, apoi este eliberat pe cauţiune. La 18 decembrie, este pus sub acuzare oficial pentru agresiune sexuală.
În ianuarie 2004, Jackson pledează nevinovat în prima să apariţie în faţa justiţiei, transformată într-un mare spectacol mediatic. În iunie 2005, este achitat.
Decăderea şi datoriile uriaşe
    Sfârşitul anilor '90 l-a scos pe Michael Jackson din prim-planul muzicii mondiale şi a deschis drumul declinului şi din punct de vedere financiar. Relevant este exemplul furnizat de publicaţia Female First, care relata că, din pricina datoriilor, artistul a fost obligat să ipotecheze fermă Neverland, celebra să reşedinţa din California. În pofida sutelor de milioane de dolari încasaţi, Jackson avea o datorie de circa 500 de milioane de dolari, au declarat surse citate de The Wall Street Journal în iunie 2009.

    Cunoscut pentru sumele impresionante de bani pe care le cheltuia pe jucării şi antichităţi, el a fost acuzat de un contabil, în timpul procesului sau din 2005 pentru molestarea sexuală a unui copil, că ar fi cheltuit cu 20, până la 30 de milioane de dolarimai mult decât încasa pe an.
    La astea s-a adăugat un nou scandal, iscat după ce artistul a fost dat în judecată de fiul regelui din Bahrain, care l-a acuzat că l-ar fi escrocat cu peste şapte milioane de dolari, prin nerespectarea angajamentului de a realiza două albume, o autobiografie şi un concert.
Moartea fulgeratoare, un mister
     Pe 25 iunie 2009, Michael Jackson a murit, după ce a fost internat de urgenta în comă la un spital din Los Angeles, în urma unui stop cardiac. Ce i-a oprit însă inima nu se ştie exact. Moartea lui Michael Jackson ar fi putut surveni ca urmare a unei supradoze de medicamente. Apropiaţii artistului spun că acesta lua pastile împotriva durerilor pentru că se lovise de multe ori în timpul repetiţiilor.
Se pare că Michael Jackson s-ar fi prăbuşit după ce i s-a facut o injectie cu Demerol, un calmant puternic care seamănă cu morfina.

SURSA See more at: http://stiri.tvr.ro/se-implinesc-sase-ani-de-la-moartea-lui-michael-jackson_62141.html#sthash.JSPfbn4j.dp

ISTORIA ZILEI DE 25 IUNIE

1848 - Nicolae Bălcescu, secretar de stat pentru Afacerile Externe în Guvernul revoluţionar provizoriu instaurat la 23 iunie, a adresat consulilor puterilor străine acreditaţi la Bucureşti o notă circulară prin care anunţa în mod oficial instaurarea noului regim revoluţionar şi îşi exprima dorinţa de a întreţine cu reprezentanţii consulari străini relaţii "de la egal la egal".
1864 - S-a născut chimistul Hermann Nernst, laureat al Premiului Nobel, în 
anul 1920. (m. 1941)
1894 - S-a născut Hermann Oberth, fondatorul aeronauticii moderne. (m. decembrie 1989)
1903- S-a născut George Orwell, jurnalist, eseist și romancier britanic (d. 1950)
1907 - S-a născut fizicianul atomist Hans Jensen, laureat al Premiului Novel pentru Fizică, în anul 1963. (m. februarie 1973)
1950 - A început războiul din Coreea. Trupe nord-coreene au atacat Coreea de Sud, încercând să refacă unitatea ţării.
1955 - A fost înfiinţată, la Bucureşti, Biblioteca Naţională.
1963- S-a născut George Michael, cântăreț englez de origine greacă
1975 - Proclamarea independenţei de stat a Mozambicului.
1991 - Croaţia îşi proclamă independenţa de stat.
1991 - Slovenia îşi proclamă independenţa de stat.
1992 - La Istanbul, a avut loc reuniunea la nivel de şefi de stat din 11 ţări riverane Mării Negre, la care a participat şi România. Întâlnirea a avut drept scop semnarea Declaraţiei privind cooperarea economică în zona Mării Negre.
1997 - A murit oceanograful Jacques-Yves Cousteau. (n. iunie 1910)
2009 - Criticul şi teoreticianul literar Matei Călinescu a încetat din viaţă. ("Matthew's Enigma... A father's portrait of his autistic son", "Titanul şi geniul în poezia lui Eminescu", "Conceptul modern de poezie: de la romantism la avangardă") (n. 15 iunie 1934)
2009 - A încetat din viaţă actriţa americană Farrah Fawcett, fostul star din serialul de televiziune "Îngerii lui Charlie", difuzat în anii '70.
2009- A încetat din viaţă Michael Jackson. Supranumit Regele muzicii pop, Michael a murit din cauza unui stop cardiac. Născut la 29 august 1958, el a influenţat muzica încă de când interpreta în anii '70 alături de The Jackson 5. Cele mai importante albume ale lui au fost "Thriller", "Bad", "Dangerous", "HIStory", "Invincible".


SURSA-http://www.mediafax.ro/cultura-media/semnificatii-istorice-pentru-25-iunie-14499160 ;
https://ro.wikipedia.org/wiki/25_iunie

miercuri, 24 iunie 2015

ZIUA UNIVERSALA A IEI

  Lăzile de zestre ale bătrânelor din satele noastre ascund, pe lângă alte comori, şi adevărate vedete ale portului femeiesc care au făcut carieră spectaculoasă în moda internaţională – iile. Cea mai importantă piesă a costumului tradiţional feminin din România a fascinat deopotrivă pictori, fotografi, feţe regale şi designeri de renume internaţional. Toţi aceştia s-au inspirat, au promovat şi s-au lăsat vrăjiţi de ie sau „cămaşa cu altiţă” (chenar), aşa cum mai este ea cunoscută.

Piesele costumului popular românesc au fost scoase pe parcursul anilor din lăzile de zestre ale femeilor de la ţară, ajungând direct pe podiumurile de prezentare ale festivalurilor internaţionale de modă. Designeri faimoşi ca Yves Saint Laurent, Kenzo sau Jean Paul Gaultier au dedicat colecţii întregi cămăşii populare româneşti după ce Nadia Comăneci a apărut de câteva ori pe saltea îmbrăcată cu o ie tradiţională. Dar, înaintea creatorilor de modă, mari artişti precum Henri Matisse sau Constantin Daniel Rosenthal s-au lăsat şi ei vrăjiţi de frumuseţea portului românesc. De la primul ne-au rămas mai multe picturi şi desene înfăţişând femei îmbrăcate cu ie, iar al doilea a înfăţişat-o în tabloul „România revoluţionară”pe Maria Rosetti, englezoaică la origine şi soţia a lui C.A. Rosetti, purtând atât ie, cât şi năframă.
Regina Maria a României, o englezoaică de o frumuseţe clasică, nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii, adora costumul popular românesc pe care nu ezita să-l îmbrace şi în care s-a lăsat fotografiată de nenumărate ori. Şi nu numai ea: toate reginele României, dar şi aristocraţia feminină a timpului au adoptat acest tip de îmbrăcăminte, poate şi cu intenţia mai mult sau mai puţin ascunsă de a se face plăcute de mulţime.
În portul feminin se disting trei tipuri de cămăşi, în funcţie de croială: cămaşa „de-a întregul”, considerată cea mai veche, ia, sau cămaşa încreţită la gât, şi cămaşa cu platcă, influenţă a costumului orăşenesc. Platca era un dreptunghi de pânză, căptuşit de cele mai multe ori, amplasat în zona umerilor.
După unele surse, este aproape imposibil de determinat când a apărut primul tip de cămaşă, dar se consideră că acest tip de îmbrăcăminte ar fi putut să fie purtat de populaţia aparţinând culturii Cucuteni. Cămaşa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză şi cu o deschizătură în partea de sus. Iniţial, cămăşile erau confecţionate din pânză de in sau cânepă, iar mai târziu din mătase şi bumbac. Acesta din urmă era folosit ca urzeală pentru bătătura de in şi cânepă, mai ales în partea de nord a ţării, în timp ce în sud cămăşile erau mai frecvent ţesute cu borangic. Faţa şi spatele cămăşii se numesc „stan”, iar partea inferioară „poale”. Stanul se confecţiona din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braţ, cămaşa era prevăzută cu aşa numita „pavă”, care oferea comoditate în timpul mişcării.
Ia este, în fapt, o cămaşă tradiţională românească de sărbătoare, confecţionată din pânză albă, bumbac, in sau borangic şi împodobită cu mărgele şi broderii la mâneci şi la gât. Cum spuneam, croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului şi întărit cu şnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încreţite atât la umeri, cât şi la încheieturile mâinilor. Este un tip de cămaşă scurtă până la talie, spre deosebire de cămaşa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp şi se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de „vrăji şi pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiţia şi gustul de la o generaţie la alta.
Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură. Se disting mai multe variante de bază în compoziţia decorului de pe mâneci: ie cu mâneci cu dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau „ie cu stele”. Partea din faţă a cămăşii este şi ea bogat brodată, prin repetarea aceloraşi modele existente pe mâneci. Iile brodate cu „spic” făceau parte din costumul de nuntă din Moldova. Culorile folosite la broderie erau în două-trei nuanţe cromatice, de regulă, dar se broda şi cu o singură culoare, de obicei negru.
Femeile căsătorite şi cele în vârstă respectau anumite principii în realizarea costumului, preferând culori mai reţinute, modele de croială mai modeste şi un material ţesut mai simplu, în timp ce la fetele tinere culorile sunt deschise şi aprinse. Acestea din urmă nu-şi acopereau capul cu ştergarul de îmbrobodit (privilegiu rezervat nevestelor) şi nu purtau nici şorţ de protecţie din acelaşi motiv.
De ie se prindeau poalele cămăşii făcute din pânză mai puţin fină. Toate părţile cămăşii erau patrulatere fără răscroieli, această modalitate de confecţionare fiind una foarte raţională şi economicoasă întrucât nu se pierdea nicio bucată de material.
Peste poale se aşezau catrinţa (în ungureşte, katrinca), fota (în turcă,fota) sau şorţul (în germană,Schurz), alte piese de îmbrăcăminte utilizate de la talie în jos. Acestea erau confecţionate din lână sau amestec cu bumbac în urzeală şi, după etimologie, par să fie o combinaţie eclectică de modă şi modele provenite din est (fota este o stofă vărgată tradiţională adusă din India), cultura populară românească dovedindu-se, din nou, o sinteză a influenţelor orientale şi occidentale.


SURSA -http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cariera-interna-ional-iei-c-ma-tradi-ional-rom-neasc ;
SURSA FOTO-http://www.traditionalromanesc.ro/articol/muzeul-costumelor-populare-din-romania--incinta-palatului-parlamentului_595.html

ISTORIA ZILEI DE 24 IUNIE

1400 - S-a născut Johann Gutenberg, inventatorul tiparului cu litere mobile din metal (m. 3 februarie 1468
1793 - A fost adoptată prima Constituţie republicană a Franţei
1862 - S-a format un guvern condus de Nicolae Kretzulescu.
1901 - La Paris, a avut loc prima expoziţie de pictură a lui Pablo Picasso.
1911 - S-a născut Ernesto Sabato, scriitor argentinian
1918 - A fost inaugurată prima cursă poştală, pe calea aerului, între Montreal şi Toronto.
1926 - S-a inaugurat prima linie aeriană civilă, pe ruta Bucureşti-Galaţi.
1927 - A luat naştere Legiunea Arhanghelului Mihail sub conducerea căpitanului Corneliu Zelea Codreanu.
1941 - Ruperea relaţiilor dintre România şi U.R.S.S.
1947 - Guvernul Statelor Unite ale Americii a trimis guvernului Petru Groza o notă în care îşi exprima îngrijorarea faţăde "arestarea arbitrară fără mandat de arestare sau acuzare a sute de membri ai opoziţiei, cât şi a altora care nu fac parte din partidele opoziţioniste".
1994 - Rusia şi Uniunea Europeană au încheiat Acordul de parteneriat şi cooperare.
1996 - Consiliul General Local al municipiului Bucureşti i-a ales pe cei patru viceprimari ai Capitalei. Trei dintre aceştia, respectiv Viorel Lis, Paul Radu Popovăţ şi Alexandru Malliu, reprezentau Convenţia Democratică (CDR). Al patrulea viceprimar, Anton Vătăşescu, reprezenta USD.
1998 - Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre (APCEMN) a aprobat, la propunerea delegaţiei române, înfiinţarea unei burse regionale de mărfuri pentru cereale şi petrol în zona liberă Constanţa.
1998 - Preşedintele Emil Constantinescu a promulgat Legea privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială.
1999 - Chitara cu care Eric Clapton a înregistrat Layla a fost vândută pentru 497.500 dolari
1999 - A fost deschis primul Centru de informare al Comisiei Europene în România.
2002 - A murit Pierre Werner. A fost iniţiator al Integrării Monetare Europene şi autor al "Planului Werner", concretizat în introducerea monedei EURO. (n. decembrie 1913)
2007 - Gordon Brown a fost desemnal oficial noul lider al Partidului Laburist din Marea Britanie.
2008 - Leonid "Leo" Hurwicz, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2007, a încetat din viaţă. Născut la 21 august 1917, în Rusia, Hurwicz, a emigrat împreună cu familia în Statele Unite ale Americii în 1940. El a deţinut şase doctorate, de la tot atâtea universităţi.
NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL.
SANZIENELE (DRAGAICA)

SURSE-http://www.mediafax.ro/cultura-media/semnificatii-istorice-pentru-ziua-de-24-iunie-14492860

marți, 23 iunie 2015

Noaptea de SÂNZIENE se apropie! CE NU AI VOIE SĂ FACI şi ce poți păți dacă nu respecţi tradiţia !!!

    În fiecare an, pe 24 iunie, românii marchează sărbătoarea de Sânziene sau Drăgaica. Noaptea ce precede această zi (marți spre miercuri) se crede că este magică - minunile sunt posibile, forțele benefice, dar și cele negative ajung la apogeu. În Moldova, creștinii ortodocși se roagă la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Ei speră că vor scăpa astfel de necazuri și de boli.

    Deși sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele își au originea într-un străvechi cult solar.
     Denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeița silvestră. Sanzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) și divinități antropomorfe. În credința populară, Sanzienele erau considerate a fi l niște femei frumoase, niște adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.
    Legendele spun că Sanzienele sunt niște fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă și "dau puteri" deosebite florilor și buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. În popor se crede că în noaptea Sânzienelor zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ. Ele cântă și împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină.
    Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără, devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii. Sanzienele se răzbună pe femeile care nu țin sărbătoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gură. Nici bărbații nu scapă ușor. Pe cei care au jurat strâmb vreodată, sau au făcut alt rău, îi așteptă pedepse îngrozitoare, despre Sânziene știindu-se că sunt mari iubitoare de dreptate.

   Sanzienele reprezintă și un prilej de întâlnire a tinerilor ce doresc să-și unească destinele, o sărbătoare iubirii, cinstită cum se cuvine, cu cântec și joc. În ajunul Sânzienelor, fetele și băieții care urmează a se căsători se adună spre seară în sat. E veselie, voie bună și toată lumea e cu sufletul deschis. Se țin bâlciuri cu tiribombe și călușei. Flăcăii aprind ruguri. Fetele mari culeg de pe câmp flori de sânziene și împletesc cununi. Apoi aruncă peste case coronițele. Dacă se lovesc sau se agăță de horn, vestesc o cununie apropiată.

    În zorii zilei flăcăii se adună în cete și străbat satele, cu flori de sânziene la pălării. Se alege "Drăgaica". Este propusă una dintr-un grup de șapte fete. Ea trebuie să fie cea mai frumoasă, cea mai cuminte și cea mai bună dintre fetele satului. Va fi împodobită cu spice de grâu. Celelalte tinere se îmbracă în alb. Astfel format, alaiul Drăgaicei pornește prin sat și pe ogoare. La răscruci fetele fac o horă și cântă voioase. Adesea "Drăgaicele" sunt confundate cu "Sanzienele". După unii specialiști, sărbătoarea Sânzienelor își are originea într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci înlănțuite într-o horă care se învârtește amețitor.

Scăldate în rouă

    Ceremonialul cuprinde apoi întreg satul. Gospodarii primesc câte un spic de grâu, pe care îl așază pe grindă, în șură. Ei speră ca până la acea înălțime se li se adune grânele. Bătrânii vorbesc că în noaptea de Sânziene, ielele se adună și dansează în pădure. Cine le vede rămâne mut pentru totdeauna sau damblageste. Tot ei cred că cine nu respectă Drăgaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spală, coase sau mătură în acea zi poate muri fulgerat.

     În popor se spune că fetele care vor să se mărite repede trebuie să se spele cu rouă. Însă, pentru ca acest scăldat ritual să aibă efectul scontat, se respectă anumite condiții: în zori, din locuri necălcate, babele strâng roua Sânzienelor într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storc într-o oală nouă. În drum spre casă, ele nu vorbesc deloc și mai ales nu trebuie să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea sunt împlinite, cine se spală cu roua respectivă va fi sănătos și drăgăstos peste an. Femeile măritate pot face și ele acest ritual, ca să fie iubite tot anul de soț și să aibă copii frumoși și sănătoși.


SURSA-: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/sanziele-dragaica-noaptea-de-sanziene-ce-nu-ai-voie-sa-faci-540844.html#ixzz3dtHg25wR

ISTORIA ZILEI DE 23 IUNIE

1763 - S-a născut Joséphine Bonaparte, prima soţie a lui Napoleon. (m. 29 mai 1814)
1846 - S-a născut George Sax, inventatorul saxofonului
1848 - Dimitrie Brătianu este acreditat ca agent diplomatic al Ţării Româneşti pe lângă Cabinetele din Pesta şi Viena, pentru a susţine cauza Principatelor pe lângă revoluţionarii din Imperiul Habsburgic
1860 - A fost înfiinţat Serviciul Secret al Statelor Unite ale Americii
1867 - S-a născut istoricul Iulian Martian, membru al Academiei Române (m. 26 octombrie 1937)
1881 - Au fost stabilite relaţii diplomatice între România şi Spania
1910 - S-a născut dramaturgul Jean Anouilh (opere: "Invitaţie la castel", "Ciocârlia", " Micuţa Molière") (m. octombrie 1987)
1912 - S-a născut matematicianul Alan Turing, pionier al informaticii. A realizat o contribuţie interesantă la dezbaterea privind inteligenţa artificială - Testul Turing. (m. iunie 1954)
1944 - A murit, la Londra, pictorul român Arthur Segal. (n. 23 iulie 1875)
1961 - A intrat în vigoare Tratatul asupra Antarcticii, elaborat în anul 1959. Tratatul bloca, pe o perioada de 30 de ani, pretenţiile oricărui stat la o suveranitate teritorială în Antarctica
1990 - Parlamentul Republicii Moldova a adoptat declaraţia de suveranitate
1995 - S-a deschis Bursa de Mărfuri Bucureşti
1995 - Încetează din viaţă doctorul Jonas Salk, creatorul primului vaccin împotriva poliomielitei. (n. 28 octombrie 1914)
2000 - Pentru prima oară în lume, regizorul german Peter Stein a realizat o versiune integrală a celor 12.111 versuri din "Faust" de Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), într-un spectacol de 21 de ore, special creat pentru Expoziţia universală Expo-2000 Hanovra
2006- Primul concert al formației Depeche Mode în România;
2006- A murit Aaron Spelling, producător american de televiziune (n. 1923)
2011 - A murit Peter Falk, actor american (n. 1927)

ACTIVITATI DE VACANTA

     Biblioteca Judeteana "Ovid Densusianu " din Deva nu intra in vacanta !!
Pe durata verii organizam o serie de activități și oferim servicii într-o gamă diversificată orientate în principal către tinerii noștri utilizatori, pe care îi invităm să ia parte la acestea.
     Pe lângă serviciile cu care ne-am obișnuit utilizatorii (împrumut de cărți pentru copii și adulți în limba română și în limbi străine; împrumut de CD-uri cu muzică și DVD-uri cu desene animate, filme artistice și documentare; accesul la presa locală și națională; consultarea legislației la zi; bibliografii la cerere și acces la internet), în perioada care urmează vom organiza gratuit următoarele activități destinate utilizatorilor:
 Cursuri de formator (20 de locuri), care se vor desfășura în perioada 07 – 17.07.2015, 07.09 – 11.09.2015. Absolvenții vor primi diplomă de formator acreditată de ANC. Înscrierile se fac la Secretariatul instituției de luni până joi, între orele 830 și 1600, vineri între orele 830 și 1330, în perioada 15 iunie – 30 iunie 2015. Actele necesare pentru înscriere sunt: diplomă de licență, carte de identitate, certificat de naștere, certificat de căsătorie (cópii).
Curs de Povestiri digitale pentru adolescenți (8 locuri), care se va desfășura în perioada 27.07 – 29.07.2015. Înscrierile se fac la Secretariatul instituției de luni până joi, între orele 830 și 1600, vineri între orele 830 și 1330, în perioada 15 iunie – 30 iunie 2015.
Cursuri de pictură pentru copii, în fiecare joi, ora 1400, la Sala de Lectură. Înscrierile se fac la Secretariatul instituției de luni până joi, între orele 830 și 1600, vineri între orele 830 și 1330, în perioada 15 iunie – 30 iunie 2015.
Cursuri de inițiere în domeniul calculatorului, în fiecare miercuri, între orele 1600 și 1800, la Biblionet. Înscrierile se fac la Secretariatul instituției de luni până joi, între orele 830 și 1600, vineri între orele 830 și 1330, în perioada 15 iunie – 30 iunie 2015.
Vizionări de filme la Secția de Artă și Carte Franceză, pe bază de programare, de luni până vineri, între orele 1000 și 1800. Programarea se face la Secția de Artă și Carte Franceză.
Acces la PlayStation la Secția de Împrumut Carte pentru Copii, pe bază de programare, de luni până vineri, între orele 1000 și 1800. Programarea se face la Secția de Împrumut Carte pentru Copii.

luni, 22 iunie 2015

DAN BROWN LA 51 DE ANI

   Dan Brown (n. 22 iunie 1964 în ExeterNew Hampshire) este un autor american de thrillere detective de senzație, după ce a avut diverse ocupații (compozitor de cântece și profesor de limbă engleză, sau mai precis de simbologie). Brown este interesat de criptografie, chei și coduri, care sunt o temă recurentă în poveștile sale. Până în prezent, cărțile sale au fost traduse în peste 40 de limbi.
    Dan Brown s-a născut și a fost crescut în Exeter, New Hampshire, S.U.A., cel mai mare dintre cei trei copii ai lui Constance (Connie) și Richard G. Brown. Mama sa era o muziciană profesionistă, cântând la orga bisericii, iar tatăl său era un remarcabil profesor de matematică, care edita manuale și preda matematici liceale la Academia Phillips Exeter (din 1968 până la pensionarea din 1997).

    Academia Phillips Exeter este un pension exclusivist, care avea nevoie de profesori noi care să trăiască în campus pentru mai mulți ani, așa că Dan împreună cu fratele și sora sa au fost crescuți în școală. Mediul social la Exeter era în mare parte episcopal. Brown cânta în corul bisericii, participa la Școala de Duminică (Sunday School) și își petrecea verile în tabăra bisericii. Chiar și școlarizarea sa a fost la școala publică din Exeter până în clasa a noua, când s-a înscris la Phillips Exeter (clasa din 1982), așa cum au făcut și frații săi mai mici Valerie (1985) și Gregory (1993).
    După ce a absolvit cursurile Phillips Exeter în 1982, Brown a frecventat cursurile Colegiului Amherst, unde era un membru al frăției Psi Upsilon. Juca squash, cânta Clubul Coral Amherst și era un student al scriitorului Alan Lelchuk.
Brown a absolvit Amherst cu o dublă specializare, în Spaniolă și Engleză în 1986. Mai apoi a avut de-a face cu o carieră muzicală, creând efecte cu un sintetizator (instrument electric cu claviatură, comutatoare de filtre, posibilități de memorizare etc., având o largă paletă de timbre și sonorități, care este folosit în jazz – n.t.) și producând de unul singur o casetă pentru copii intitulată SynthAnimals, care includea o colecție de track-uri (cântece în format audio – n.t.), cum ar fi „Happy Frogs” (trad. Broaștele vesele) sau „Suzuki Elephants”; a vândut câteva sute de copii. Apoi și-a înființat propria casă de discuri, numită Dalliance, iar în 1990 a produs un CD intitulat Perspective, țintind publicul adult, care a avut de asemenea vânzări de câteva sute de copii. În 1991 s-a mutat la Hollywood pentru a-și urma cariera de cântăreț, compozitor și pianist. Pentru a se întreține, predă cursuri la Beverlz Hills Preparatory School.

   Între timp, se alătură la Los Angeles Academiei Nationale de Compozitori și participă la multe dintre evenimentele organizate de aceasta. Acolo a cunoscut-o pe Blythe Newlon, cu 12 ani mai în vârstă decât el, care era directorul Academiei pentru Dezvoltarea Artiștilor. Deși oficial nu făcea parte din slujba ei, a preluat aparent neobișnuita însărcinare de a-l ajuta pe Brown să-și promoveze proiectele; a scris declarații pentru presă, a organizat evenimente de promovare și l-a pus în contact cu oameni care îi puteau fi folositori în carieră. Ea și Brown au dezvoltat și o relație personală, deși acest lucru nu a fost cunoscut tuturor asociaților până în 1993, când Dan s-a mutat înapoi în New Hampshire și s-a aflat că Blythe va merge cu el. S-au căsătorit în anul 1997, la Pea Porridge Pond, o locație în apropiere de North Conway, New Hampshire.
   Pe lângă ajutorul oferit în cariera de cântăreț, Blythe a avut de asemenea o mare influență în cariera lui Dan ca și autor, ajutându-l cu o mare parte din promovarea pe care o implicau cărțile sale. A fost co-autoare la ambele cărți “umoristice”, care erau scrise sub pseudonime, și există speculații privind participarea ei la alte cărți, de asemenea. În rubrica de mulțumiri de la “Conspirația” (Deception Point, 2001), Brown mulțumea “lui Blythe Brown pentru neobosita căutare și putere creativă.”

În anul 1993, Brown a scos pe piață CD-ul auto-intitulat Dan Brown, care includea cântece precum “976-Love” și “If You Believe In Love”
   Dan și Blythe s-au mutat în orașul lui natal, New Hampshire, în 1993. Brown a devenit profesor de limba engleză la a sa „alma mater”, Phillips Exeter, și preda cursuri de limba spaniolă la clase de a șasea, a șaptea și a opta la Școala Lincoln Akerman, o școală mică cu aprox. 250 de elevi, în Hampton Falls.
În 1994, Brown a scos pe piață un CD intitulat Îngeri și Demoni. Ilustrația era aceeași ambigramă realizată de artistul John Langdon, pe care a folosit-o mai târziu pentru romanul cu același nume. Acest CD includea cântece precum „Here In These Fileds” și balada religioasă „All I Believe”. Scriitorul notează din nou recunoștința adresată soției sale pentru implicare, mulțumindu-i „pentru că este neobositul meu coautor, coproducător, inginer secund, multe altele importante, și terapeut.”

    De asemenea, în 1994, în timp ce se afla în vacanță în Tahiti, a citit cartea „Conspirația” (The Doomsday Conspiracy) a lui Sidney Sheldon, și a decis că ar putea să o scrie mai bine. A început munca la Fortăreața Digitală, și a fost de asemenea co-autor la o carte cu umor alături de soția sa: 187 Bărbați de evitat: Un Ghid pentru Femeia Frustrată Romantic (187 Men to Avoid: A Guide for the Romantically Frustrated Woman), sub pseudonimul Danielle Brown (unul dintre cele 187 criterii din carte se referea la bărbații care scriu cărți de autoajutorare pentru femei). În profilul autorului, scris pe carte, spune că „Danielle Brown locuiește actualmente în New England: preda la școală, scrie cărți și evită bărbații”. Drepturile de autor aparțin, oricum, lui Dan Brown. A vândut câteva mii de copii înainte să iasă din stocuri.
   În 1996, Brown a renunțat la catedră pentru a deveni scriitor cu normă întreagă. Fortăreața Digitală a fost publicată în 1998. Blythe s-a ocupat mult de promovarea cărții, a scris declarații pentru presă, i-a stabilit întâlniri pentru talk-show-uri și a aranjat întâlniri cu presa. Câteva luni mai târziu, Brown și soția sa au publicat „Cartea Cheală” (The Bald Book), o altă carte de umor. A fost oficial recunoscută ca fiind a soției sale, deși un reprezentant al editorului a spus că această carte a fost scrisă în primul rând de Brown.
Primele trei romane ale lui Brown au avut puțin succes, cu mai puțin de 10.000 de copii fiecare, dar cel de-al patrulea, Codul lui Da Vinci, a devenit un besteseller răsunător, intrând în topul de la New York Times Best Seller list în prima săptămână după ce a fost publicată, în 2003. Acum, este considerată ca fiind una dintre cele mai cunoscute/populare cărți din toate timpurile, cu 60,5 milioane copii vândute în toată lumea până în anul 2006. Succesul acesteia a ajutat la creșterea vânzărilor cărților lui Brown publicate înainte de aceasta. În 2004, toate cele patru romane erau în New York Times list în aceeași săptămână, iar în 2005, se afla printre cei mai influenți 100 de oameni ai anului, în topul realizat de revista Times. Revista Forbes l-a plasat pe Dan Brown pe locul 12 în lista „Celebrity 100” din 2005 și a estimat venitul său anual la 76,5 milioane $. The Times a estimat venitul din vânzarea cărții „Codul lui Da Vinci” la 250 milioane $.

În octombrie 2004, Brown și frații săi au donat 2,2 milioane $ Academiei Phillips Exeter în memoria tatălui lor, pentru a înființa „Richard G. Brown Technology Endowment”, pentru a le furniza calculatoare și echipamente de ultimă generație studenților cu necesități.
    În 2006, s-a făcut un film după romanul „Codul lui Da Vinci”, realizat de Columbia Pictures și de regizorul Ron Howard. În film apăreau Tom Hanks în rolul lui Robert Langdon,Audrey Tautou ca și Sophie Neveu și Sir Ian McKellen în rolul lui Leigh Teabing. A fost considerat unul dintre cele mai anticipate filme ale anului și fost folosit în deschiderea Festivalului de Film de la Cannes din 2006, deși primise per total recenzii nesatisfăcătoare. Filmul a adus câștiguri de 750 milioane $. Brown apare ca unul dintre producătorii executivi ai filmului „Codul lui Da Vinci” și a creat de asemenea coduri suplimentare pentru film. Una dintre piesele lui, „Piano”, pe care Brown a scris-o și a cântat-o, apare ca parte din coloana sonoră a filmului.
In anul 2006 , Dan Brown lansează un al doilea bestseller Îngeri și demoni. Scenarista Akiva Goldsman a fost delegată să adapteze Îngeri și demoni. Filmul a apărut in anul 2009.
Tot în anul 2009, Dan Brown lansează si al treilea bestseller Simbolul Pierdut. In 2012 va apărea și un film după această carte.
În 28 martie 2007, Brown a câștigat procesul de încălcare a drepturilor de autor. Curtea de Instanță a Marii Britanii a respins eforturile a doi autori care pretindeau că Brown le furase ideile pentru „Codul lui Da Vinci”. Baigent și Leigh, care au scris „Sângele Sfânt și Sfântul Graal”, au susținut că Brown ar fi furat elemente semnificative din cartea lor. Ambele sunt bazate pe teoria că Iisus și Maria Magdalena au fost căsătoriți și au avut un copil, precum și că linia de sânge încă mai continuă și azi. Baigent și Leigh sunt obligați să plătească cheltuieli de judecată de aproape 6 milioane de dolari.

SURSA-https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Brown