Tradiția creștină ne spune că această floare, supranumita “apostolul speranței înveșmîntat în alb”, a răsărit în grădina Ghetsemani, din picăturile de sudoare căzute de pe fruntea lui Hristos în ceasurile de agonie ce au precedat arestarea sa. Biserica a continuat aceasta tradiție. Astfel, în zilele de Paște, altarele și icoanele sunt împodobite cu buchete de crini albi, simbol al învierii lui Hristos și al speranței de viață dupa viață.
O altă legendă ne povestește că, pe când Domnul nostru Iisus Hristos era dus spre locul răstignirii, îl duceau pe un drum pe marginea căruia era și un crin alb. Mergând Iisus cu crucea în spate, cum era obosit și schingiuit, un strop de sânge de pe fruntea însîngerată de coroana de spini pică pe crinul cel alb care s-a făcut roșu, roșu ca sângele lui Iisus. Dacă crinul alb este semnul Bunei-Vestiri, crinul roșu amintește neîncetat de cutremurătoarea zi a răstignirii. Răstignirea a deschis drumul omului spre mântuire, schimbând totul în lume și devenind piatră de hotar în viața oamenilor.
Tot în tradiția creștină, crinul alb este floarea Fecioarei Maria. În iconografie, Arhanghelul Gavriil este prezentat aducându-i un crin alb Fecioarei atunci cand o anunță ca Ea îl va naște pe Hristos. Din acest motiv, în fata icoanelor ortodoxe sau a statuilor catolice reprezentând-o pe Sfanta Maria, credincioșii aduc, drept ofrandă, crini albi. Florile albe de crin sunt astfel un simbol al purității, inocenței și stării virginale, dar și al iubirii divine.SURSA-universdecopil.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu