Considerat la începutul anilor 1930 „cel mai de seamă pictor român în viaţă”, Nicolae Tonitza îşi păstrează şi astăzi faima unui portret artistic conturat într-o epocă de însemnate frământări culturale, în care mai multe curente artistice şi-au pus amprenta asupra istoriei artei universale şi româneşti: impresionism, postimpresionism, expresionism, în ale căror linii generale se înscrie şi opera sa. Acestor orientări, artistul le va aduce un plus de originalitate, o amprentă personală, astăzi uşor recognoscibilă, apreciată şi iubită
Căutându-se pe sine ca artist, Nicolae Tonitza şi-a manifestat propria forţă creatoare îmbinând în mod armonios rigoarea şi tehnica desenului compoziţional specifice maeştrilor münchenezi, paleta vie a italienilor şi libertatea tipic franceză a redării unei clipe de lumină alburie, realizând tablouri în care culorile au căpătat mai multă lumină, forţă, iar formele, acel aspect decorativ de o expresivitate extraordinară.
În desfăşurarea ei, pictura lui Tonitza cuprinde o etapă tematică dedicată studiului de portrete şi expresivităţii acestora, prin intermediul cărora
artistul a reușit să reflecte o profundă înclinaţie către psihologie şi analiză.
"Când reproduci natura - eşti sclavul ei.
Când o reprezinţi - o domini."-Nicolae Tonitza
Când o reprezinţi - o domini."-Nicolae Tonitza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu