Charles Baudelaire- poet, estetician, critic literar şi de artă francez, a
trăit în perioada 1821- 1867. El s-a impus nu numai prin versurile
sale, dar şi prin experienţa sa poetică. A fost primul poet francez care
s-a impus pe plan european ,,cu Baudelaire lirica franceză a devenit un
fapt european”. Poezia lui reprezintă practic începuturile poeziei
moderne.
Poezia lui Baudelaire în literatura franceză reprezintă un caz aparte,
la fel şi modul său de viaţă a fost aparte, el face parte din categoria
poeţilor damnaţi.
"
Florile răului"- este opera care exprimă tocmai acest lucru într-o mare
varietate de forme. Aceste flori se găsesc la graniţa dintre romantism
şi poezia modernă, în orice caz la începuturile unei poezii noi.
Baudelaire- a găsit numeroase analogii din opera lui Poe: sentimentul
singurătăţii, reveria până la extaz, căutările unui paradis artificial,
spleen-ul şi obsesia morţii. Baudelaire l-a tradus pe Poe nu ca şi poet
ci ca prozator; până la contactul cu opera lui, ideile lui Baudelaire,
sălăjuiau în sufletu-i răvăşite.
Pe 31 august, 1867, la 46 de ani, după o lungă agonie, Charles Baudelaire moare la Paris.
Posteritatea sa de mare poet era însă asigurată. Poetii timpului Stephane Mallarmé, Paul Verlaine si Arthur Rimbaud l-au considerat imediat un predecesor.
În secolul al XX-lea, gânditori, critici sau poeti celebri cum ar fi Jean-Paul Sartre, Walter Benjamin, Robert Lowell si Seamus Heaney i-au celebrat opera. La noi voulumul poetului Tudor Arghezi, Flori de mucigai a fost influentat de volumul lui Baudelaire, Florile răului.
"Fericirea este alcătuită dintr-un şir de plăceri mărunte."Charles Baudelaire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu