O zi a copiilor care trăiesc pe stradă poate fi considerată o invitaţie la reflecţie, la autocontrol, cel puţin al limbajului, făcându-se apel la capacitatea de înţelegere umană că dincolo de etichete („aurolac”, „boschetar”) se află fiinţe cu traume, sentimente, speranţe asemănătoare cu ale tuturor oamenilor. Fiinţe care au nevoie nu numai de ajutor material, medical, psihologic, dar şi de acceptarea şi dragostea semenilor lor.
Înainte de 1989, existenţa copiilor fără adăpost era total negată. Este adevărat că numărul copiilor străzii era mult mai mic decât în prezent. Putem vorbi doar de copiii care părăseau mediul familial, fără însă ca ei să fi putut da naştere la grupuri pentru care strada să le fi fost mediu permanent de viaţă.
În România, legislaţia care vizează direct copiii străzii a apărut abia în 1997, ea fiind adaptată şi modificată ulterior. În prezent, protecţia copiilor aflaţi în dificultate este reglementată de Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
SURSA-http://ziarulunirea.ro/21-martie-ziua-internationala-a-copiilor-strazii-sa-ne-indreptam-atentia-mai-mult-macar-pentru-o-zi-catre-copiii-fara-copilarie-316329/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu