EUGEN IONESCO -21 DE ANI DE LA MOARTE

  Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze .      Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale.

    Tatal lui Eugen Ionescu era avocat si se numea tot Eugen Ionescu, lucru destul de rar, ca sa zici ca si acest amanunt tine tot de absurd.
  Mama se numise Marie-Therese Ipcar si era nascuta la Paris, probabil de religie luterana. In orice caz, prin casatorie, a trecut la religia ortodoxa, in spiritul careia a fost botezat si copilul. Eugen Ionescu-fiul a respectat riturile religiei ortodoxe in intreaga sa viata, in ciuda conceptiilor sale metafizice.
  N-avea decat 4 ani cand familia a hotarat sa se instaleze in Franta, de unde s-a intors in Romania in 1924. Tanarul Eugen a absolvit Colegiul National Sfantul Sava din Bucuresti, apoi Facultatea de Litere, ajungand, in cele din urma, profesor la Cernavoda.
   A debutat in revista Bilete de papagal, editata de Tudor Arghezi, apoi a continuat cu versuri si eseuri, care i-au conferit premiul "scriitorilor romani needitati", acordat de un juriu, prezidat de Tudor Vianu.
   In 1938, obtine o bursa de studii si pleaca la Paris. Ramane acolo definitiv si total anonim, timp de zece ani, pana cand, in anul 1948, fantezia creatoare ii sugereaza ideea unui gen nou. Eugen Ionescu tatona nonconformismul in arta dramatica.
   Prima piesa a fost scrisa in limba romana si intitulala "Engleza fara profesor". Nu este exclus sa fi fost destinata initial unei reprezentari la Bucuresti. Dar nici nu era posibil teatrul absurd intr-o tara din care tancurile sovietice nu plecasera inca.
   Ca urmare, Eugen Ionescu si-a tradus singur piesa in limba franceza, oferind-o micutului "Theatre de la Huchette", unde la 11 mai 1950, urma sa aiba loc premiera celui mai controversat gen de teatru al contemporaneitatii.
    Schimbarea titlului s-a produs intamplator la una din repetitii, cand unul dintre actori s-a balbait si, in loc sa pronunte expresia "institutrice blonde" (invatatoarea blonda), a pronuntat "cantatrice chauve" (cantareata cheala). Autorul a strigat "Evrika!", gasind ca titlul este genial si genial a ramas definitiv.

   Absurdul   Obsedat de faptul banal in viata societatii, Eugen Ionescu si-a cautat replicile din sintagme prefabricate, gasite intr-un manual de invatare a limbilor straine fara profesor. Acolo, banalitatea este in elementul ei.
   Replicile, desi de o platitudine ucigatoare, deveneau insa captivante prin ineditul lor si prin alaturarea termenilor neasteptati, dar percutanti. Sunt replici de genul "tavanul e sus" sau "podeaua e jos", care, in contextul a ceea ce insusi autorul numea "actiune lipsita de actiune", dau imaginea absurdului.
   Eugen Ionescu isi comenta piesa ca fiind o parodie a stilului mic burghez britanic, dar marturisea ca intentia lui nu fusese asta. Intentia era "de a transmite contemporanilor adevarurile esentiale asupra carora manualul de conversatie franco-englez ma facuse sa devin constient".
  Debutul a fost fara egal, iar urmatoarele piese - Lectia, Scaunele, Ucigas fara simbrie, Rinocerii, Regele si altele - aveau sa-i aduca gloria.
   Romanul Ionescu, devenit Ionesco, a primit cetatenia franceza in anul 1950 odata cu premiera piesei "Cantareata cheala". A fost membru al Academniei Franceze si nu putine Academii i-au decernat titlul de membru honoris causa.
   Enciclopedia franceza "Larousse" i-a inserat numele cu explicatia "scriitor francez de origina romana". Explicatii asemanatoare apar si in alte enciclopedii de referinta.
   Eugene Ionesco a intrat in nefiinta la 28 martie 1994, cu care ocazie slujba funerara s-a tinut in ritul ortodox al romanilor. A fost depus in cimitirul Montparnasse din Paris.

SURSA-http://www.ziare.com/articole/eugene+ionesco+piese