Azi se împlinesc 95 de ani de la moartea lui Franz Kafka, cel care a dat lumii capodopere precum „Metamorfoza” sau „Procesul”. Kafka nu a fost doar un scriitor nemaipomenit, ci şi o personalitate care i-a fascinat pe mulţi şi despre care am putut afla mai multe datorită textelor pe care prietenul său, Max Brod, a decis să nu le distrugă.
Kafka a fost un scriitor aparte în peisajul literatuii universale, făcându-l pe Marquez să declare că, iată, se poate scrie şi altfel. I-a fascinat pe mulţi, inclusiv pe autorul Lolitei, Vladimir Nabokov care i-a analizat cu atenţie „Metamorfoza” făcând adnotări, în special cu privire la tipul de insectă în care Gregor Samsa s-a transformat.
În timp, imaginea lui Kafka s-a distorsionat într-un fel, fiind învăluit, cu ajutorul mass-media, de ipostaza-clişeu a scriitorului, rupt de lume, neînţeles, un individ anxios, nevrotic şi introvertit, strivit sub comentariile posterităţii,
FRANZ KAFKA (3 iulie 1883–3 iunie 1924) nu poate fi redus la o singură formulă nici ca om, nici ca scriitor. Viaţa lui nu are nimic spectaculos, deşi chiar el atrage atenţia, într-o scrisoare, că nu există viaţă banală, nici neînsemnată sau monotonă, că viaţa e pur şi simplu înspăimântătoare şi că el însuşi se simte atât de diferit de semenii lui, încât se îndoieşte că e om.
Se naşte la Praga, pe atunci oraş austro-ungar, într-o familie de evrei de limbă germană. Tatăl este comerciant, iar mama provine dintr-o familie destul de avută şi erudită. Franz Kafka urmează, fără entuziasm, studii de drept, încheiate printr-un doctorat în 1906, apoi, toată viaţa, lucrează ca jurist la o companie de asigurări, făcând o muncă administrativă. Nu s-a căsătorit, deşi s-a logodit de trei ori, şi n-a avut urmaşi. Conştiinţa importanţei scrisului în propria viaţă apare de timpuriu la Kafka şi e adesea exprimată. Chiar dacă încrederea în scrisul propriu are oscilaţii mari, scrisul e aproape organic, fizic legat de el. Cărţile lui (între care Metamorfoza, Procesul, Castelul, Colonia penitenciară, America) au dat unul dintre tonurile esenţiale ale literaturii europene de la începutul secolului XX, deşi multe sunt neterminate. Faima, cu excepţia aprecierii elogioase a unui mic grup de prieteni, a fost doar postumă.
Surse-http://www.humanitas.ro/franz-kafka
https://adevarul.ro/…/135-ani-nasterea-franz-kaf…/index.html
Sursa foto-https://ro.pinterest.com/
În timp, imaginea lui Kafka s-a distorsionat într-un fel, fiind învăluit, cu ajutorul mass-media, de ipostaza-clişeu a scriitorului, rupt de lume, neînţeles, un individ anxios, nevrotic şi introvertit, strivit sub comentariile posterităţii,
FRANZ KAFKA (3 iulie 1883–3 iunie 1924) nu poate fi redus la o singură formulă nici ca om, nici ca scriitor. Viaţa lui nu are nimic spectaculos, deşi chiar el atrage atenţia, într-o scrisoare, că nu există viaţă banală, nici neînsemnată sau monotonă, că viaţa e pur şi simplu înspăimântătoare şi că el însuşi se simte atât de diferit de semenii lui, încât se îndoieşte că e om.
Se naşte la Praga, pe atunci oraş austro-ungar, într-o familie de evrei de limbă germană. Tatăl este comerciant, iar mama provine dintr-o familie destul de avută şi erudită. Franz Kafka urmează, fără entuziasm, studii de drept, încheiate printr-un doctorat în 1906, apoi, toată viaţa, lucrează ca jurist la o companie de asigurări, făcând o muncă administrativă. Nu s-a căsătorit, deşi s-a logodit de trei ori, şi n-a avut urmaşi. Conştiinţa importanţei scrisului în propria viaţă apare de timpuriu la Kafka şi e adesea exprimată. Chiar dacă încrederea în scrisul propriu are oscilaţii mari, scrisul e aproape organic, fizic legat de el. Cărţile lui (între care Metamorfoza, Procesul, Castelul, Colonia penitenciară, America) au dat unul dintre tonurile esenţiale ale literaturii europene de la începutul secolului XX, deşi multe sunt neterminate. Faima, cu excepţia aprecierii elogioase a unui mic grup de prieteni, a fost doar postumă.
Surse-http://www.humanitas.ro/franz-kafka
https://adevarul.ro/…/135-ani-nasterea-franz-kaf…/index.html
Sursa foto-https://ro.pinterest.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu