IONEL TEODOREANU -62 DE ANI DE LA MOARTE

    Ionel Teodoreanu s-a născut pe 6 ianuarie 1897, la Iaşi. Urmează cursurile Facultăţii de Drept la Universitatea din Iaşi, obţinând în 1920 diploma de avocat. Profesează avocatura, dar în acelaşi timp este atras şi de beletristică, debutând în anul 1919 cu schiţa “Bunicii”, în revista ”Însemnări literare” a lui Mihail Sadoveanu şi a lui George Topârceanu. În aceeaşi revista publică şi seria de poeme în proză intitulate “Jucării pentru Lily”. 
    În 1923 apare volumul de nuvele “Uliţa copilăriei”. Cel mai mare succes l-a avut cu romanul masiv “La Medeleni”, trilogie compusă din volumele “Hotarul nestatornic”, “Drumuri” şi “Între vânturi”, publicată în perioada 1925-1927 în revista ”Viaţa Românească”.
     În perioada 1930-1933, Ionel Teodoreanu deţine postul de director al Teatrului Naţional din Iaşi, singura funcţie oficială pe care o are de-a lungul vieţii, perioada în care practică avocatură şi scrie două ample române “Faţă din Zlataust” şi “Golia”. Trece la cele veșnice pe 3 februarie 1954.

CELE MAI FRUMOASE CITATE ALE SCRIITORULUI:

-Arată-mi un scriitor autentic care să nu fi iubit. Niciunul. Cei care n-au iubit din prudenţă nu mai sunt scriitori, fiindcă scriitorul ca şi eroul e prea nebun ca să poată fi prudent. Cei care n-au iubit din înţelepciune sunt filozofi, şi încă! (Lorelei)

-Viaţa mea începe cu numele ei, ca o albină născută într-o floare. Câtă otravă e în miere. (Fata din Zlataust)

-Îţi venea să o respiri, nu s-o priveşti. (Lorelei)

-Când eşti trist îţi vine să dormi şi să uiţi. Îţi vine să-ţi culci capul pe genunchii altcuiva care te iubeşte, sau dacă eşti singur şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale. Da. Îţi vine să dormi când eşti trist. Şi să uiţi… Dar când te trezeşti? Iar eşti trist şi nu mai poţi s-adormi din nou… (La Medeleni)

-Şi loviturile inimii în trupul de bronz răsunau în urechile ei ca bătai de clopot pentru slăvirea acelei clipe de vară şi tinereţe. ( Vacanţa cea mare)

-Acele daruri numai care dovedesc că aducătorul lor te cunoaşte, şi-a amintit de tine, te-a reconstituit, şi-a frământat mintea culegându-ţi în amintire exclamaţiile, poftele exprimate sau înăbuşite – dau bucurie. Ele îţi arată că ai existat în sufletul celui care ţi le aduce, şi darul, astfel numai, îşi pierde semnificaţia indiferentă de lucru cumpărat, căpătând-o pe aceea de răsfrângere a dorinţei tale în afecţiunea altuia. (La Medeleni)

-Iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renunţare la luciditate, un interimat al inimii. (Crăciunul de la Silvestri)

-Pe plaja vânătă a cerului, fuga luminii scăldată spre apus în insulele de mărgean risipise scoicile trandafirii ale norilor de seară. (În casa bunicilor)

-În loc să fie tânăr, pierzându-şi copilăria, întinereşte cu copilăria-n el. (În casa bunicilor)

-Sunt oameni făcuţi ca să iubească o singură dată în viaţă lor, şi alţii făcuţi să fie iubiţi pentru totdeauna. (La Medeleni)

-Totul ne desparte pe tine şi pe mine: distanţa, oamenii, viaţa şi poate şi destinul. Ţi-aduci aminte? Ca să-l cunoască pe Cesar, Cleopatra, însoţită de un singur credincios, a trecut marea cu barca, înfruntând-o, s-a lăsat înfăşurată într-un sac ordinar şi dusă pe umeri în palatul lui Cesar, fără ca nimeni să-şi închipuie că într-un ţol purtat pe umeri regina Egiptului vine să-l vadă pe Cesar. (Lorelei)

SURSA-http://www.istorie-pe-scurt.ro/cele-mai-frumoase-citate-ale-lui-ionel-teodoreanu-scurta-biografie/