ELIZA ȘI APA MAGICĂ DIN POIANA ZÂNELOR
🧚♀️de Teodora Năstase 🧚♀️
Eliza este o fetiță de 6 ani cu multă imaginație. Se folosește de ea, în fiecare zi, pentru a inventa noi jocuri cu păpușile sau personaje de poveste. Astăzi stă însă în pat, deoarece a răcit. Părinții i-au spus că trebuie să se odihnească, dacă vrea să se facă bine cât mai repede.
– Cum să îmi petrec ziua? se întreabă ea. Hmm… știu.
Eliza aranjează frumos patul ca să le facă loc păpușilor. Apoi așază fiecare păpușă de o parte și de alta a ei.
– Dragele mele prietene, astăzi vom face un picnic și vom bea ceaiul în grădină. Este așa de frumos afară! Dar mai întâi, să ne pregătim ținutele.
Eliza începe să îmbrace și să pieptene fiecare păpușică. Curând însă, i se face somn din cauza răcelii și adoarme.
Se face că a ajuns într-o poiană foarte frumoasă. Soarele strălucește printre ramurile copacilor. Păsărelele ciripesc zglobiu. Albinele zumzăie vesele din floare în floare și praf magic plutește în aer.
– Cât este de frumos! zise Eliza entuziasmată. Îmi doresc să trăiesc și eu aici.
– O poți face dacă vrei, spuse o voce ca un clopoțel.
– Cine este acolo? întrebă curioasă Eliza.
– Eu sunt Albăstrica, răspunse vocea. În fața fetiței apăru o zână zglobie, mică cât un pumn. Era îmbrăcată într-o rochiță albastră, avea aripioare transparente și împrăștia sclipici magic în jurul ei.
– Oau! Tu ești… ești o zână! Nu îmi vine să cred! aproape că țipă de fericire fetița. Pe mine mă cheamă Eliza.
– Îmi pare bine să te cunosc, Eliza, zise Albăstrica. Îmi place mult rochița ta.
Eliza se uită în jos. Își dădu seama că era îmbrăcată cu o rochiță roz, ca cea pe care o purta una dintre păpușile ei preferate.
– Îți mulțumesc. Și a ta este foarte drăguță, zise Eliza și se întrebă în gând când a avut timp să se îmbrace cu rochița roz. Albăstrico, poți să îmi spui unde sunt? Mă plimbam prin pădure și cred că m-am rătăcit.
– Te afli în Poiana Zânelor, spuse mândră Albăstrica. Aici totul este magic.
– Oau! Să știi că pare magică. De la ce îi vine magia? De la praful vostru de zâne?
– Poiana este magică pentru că apa care curge în râulețul de acolo este una magică.
Eliza de abia acum observă că, puțin mai la dreapta, curgea un mic râu. Se apropie de el. Albăstrica continuă:
– Apa aceasta are puterea de a vindeca orice boală. Cine bea din ea, se face bine pe loc. Mulți oameni trec pe aici în fiecare zi și nu există unul care să nu plece vindecat, adăugă micuța Albăstrică.
– Pot să beau și eu puțin din ea? Poate mă ajută. Am răcit și mă cam supără gâtul.
– Sigur că da, Eliza. O să vezi că imediat te vei simți mai bine.
Eliza scufundă mâinile în apa limpede și bău. Era așa de bună. După câteva secunde, fața i se lumină și zâmbi din toată inima:
– Nu mă mai doare gâtul când înghit. Chiar că este magică!
– Ți-am spus, râse Albăstrica și îi făcu cu ochiul.
Eliza vru să mai bea puțină, dar poiana dispăru. Deschise ochii și văzu că se află din nou în camera ei.
– Ce vis magic am avut!
Fetița sări din pat și merse repede și le povesti părinților despre aventura ei:
– Mamă, tată, am avut un vis atât de frumos! Am ajuns într-o poiană minunată, cu apă magică. Era acolo Albăstrica, o zână care m-a lăsat să beau și eu din apă și m-am făcut bine pe loc, spuse fericită Eliza.
– Ne bucurăm că te simți mai bine, scumpo, zise mama încântată. Uneori ai o imaginație așa de bogată. Să nu o pierzi însă niciodată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu