John Marcellus Huston (n. 5 august 1906, Nevada, Missouri - d. 28 august 1987, Middletown, Rhode Island) a fost un celebru regizor american de film și scenarist, laureat cu Premiul Oscar.
A regizat printre altele și renumitele filme clasice: Șoimul maltez (1941), The Asphalt Jungle (1950), Comoara din Sierra Madre (1948), Key Largo (1948), Regina africană (1951), Drumul spre victorie (1981) și Onoarea familiei Prizzi (1986).
A fost fiul actorului Walter Huston şi tatăl actriţei Anjelica Huston.
A rămas o legendă a Hollywoodului prin cele 40 de filme realizate.
A fost actor, scenarist, regizor, pasionat de pictură, sculptură, box, vânătoare, jocuri de noroc.
A murit de emfizem pulmonar.
Volum autobiografic: "An Open Book" - 1980.
Concepţia lui despre viaţă, despre artă, este lapidar şi inspirat exprimată de el însuşi: „Viaţa înseamnă strădanie şi nu câştig. Importantă este vânătoarea, şi nu vulpea. De aceea filmele despre succes nu m-au interesat niciodată prea mult”.
A fost într-un permanent conflict cu producătorii nord-americani, multe filme realizându-se în Europa. A întrebuinţat surse literare de prestigiu, Herman Melville, Richard Condon, James Joyce, Rudyard Kipling. Dar nu a folosit, aşa cum ar fi vrut, sursele literare ale lui Theodor Dreyser sau Feodor Dostoievski.
A uzitat de formule cinematografice dintre cele mai variate: de la filmul de propagandă războinică (Across the Pacific – Spionaj în Pacific, 1942), la antiwestern grotesc (The Treasure of the Sierra Madre – Comoara din Sierra Madre, 1947, două premii Oscar) sau persiflant, de nuanţă romantică (The Life and Times of Judge Roy Bean – Viata şi epoca judecătorului Roy Bean, 1972), la filmul politic (We Were Strangers – Astă noapte va răsări soarele, 1949), la filmul poliţist de factură clasică (The Asphalt Jungle – Jungla de asfalt, 1950, în care Marilyn Monroe are primul ei rol important), la filmul burlesc, de aventuri (The African Queen – Regina africană, 1952, Premiul Oscar pentru Humphrey Bogart), la filmul monografic (Moulin Rouge, 1952, Leul de argint, Veneţia), la acea excepţională construcţie dramatică de dimensiuni legendare (Moby Dick, 1956, după celebrul roman al lui Herman Melville), la filmul biografie interioară (Freud, the Secret Passion – Freud, pasiune secretă, 1962), la acel studiu dramatic, dar în registru conic al condiţiei de mafiot (Prizzi’s Honor – Onoarea familiei Prizzi, 1985, trei premii Oscar) şi, în fine, la remarcabilul film de atmosferă, de sugestie (The Dead – Moartea, 1987, după ultima poveste din volumul Oameni din Dublin de James Joyce).
.jpg)
.jpg)
SURSE:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu