CELLA DELAVRANCEA 22 DE ANI DE LA MOARTEA SA

                 Primii săi paşi în viaţă au stat sub semnul atmosferei intelectuale din casa părinţilor săi: scriitorul Barbu Delavrancea, care i-a transmis dragostea pentru ceea ce e frumos, dar în primul rând acel ataşament nedezminţit faţă de ţara naşterii ei, faţă de România pe care el nu o vedea decât o Românie Mare, şi mama sa, Maria Delavrancea, una din cele dintâi femei din România licenţiată în filosofie şi matematică, distinsă pianistă care s-a dedicat învăţământului liceal - cu ce competenţă şi pasiune! 
                Cella Delavrancea a crescut alături de "fraţii de cruce" ai tatălui său, I.L. Caragiale şi Alexandru Vlahuţă, de pictorul Nicolae Grigorescu, de alţi reprezentanţi ai scrisului şi artelor româneşti. 
               Până târziu când se apropia de o sută de ani scria cu emoţie despre cei pe care i-a cunoscut în primitoarea lor casă, mai târziu asistând la pasionatele lor discuţii. Când vorbea despre ei, ochii i se umezeau şi simţeai în glasul ei vibraţia pe care cineva o are atunci când retrăieşte momente de mare plenitudine sufletească, de bucurie ce interzice orice relatare fadă şi rece. 
              Cu Cella Delavrancea s-a întâmplat un fapt care trebuie relevat: din 1905, când a păşit pragul Conservatorului din Paris, şi până după cel dintâi Război Mondial s-a situat pe o traiectorie europeană, studiind, concertând în centre artistice europene, cunoscând artişti, scriitori, învăţaţi, oameni politici de talie internaţională. Dar niciodată nu s-a lepădat de valorile româneşti sub semnul cărora i-a stat copilăria, adolescenţa şi tinereţea şi pe care le-a pus în valoare de-a lungul întregii sale vieţi ca muzician, critic şi scriitor. 
               N-a vorbit cu suficienţă, cu distanţă, cu ironie de cei ce au reprezentat arta românească de la I. L. Caragiale, George Enescu până la Valentin Gheorghiu, Dan Iordăchescu, Dan Grigore, Tudor Dumitrescu şi câţi alţi reprezentanţi ai muzicii şi scrisului nostru. Dimpotrivă. Trăia o stare sufletească de bucurie când scria despre valorile culturii noastre. 
                   Pentru că în opera ei de critic muzical începută înainte de cel de-al doilea Război Mondial şi încheiată în preajma centenarului său se află înscrise vârstele muzicii româneşti. A ceea ce am dat noi, a ceea ce am primit aici la noi. A salutat generaţii succesive de muzicieni, pe unii chiar de la primele lor afirmări. Nu făcea însă parte din categoria celor definiţi de G. Călinescu drept "prieteni care fac critică şi critici care vor să-şi facă prieteni". Importantă pentru Cella Delavrancea era calitatea interpretării muzicale. 
                 Cea mai mică neatenţie, cea mai mică abatere de la litera şi sensul partiturii, ca să nu vorbim de neînţelegerea sensurilor muzicale, de transpunerea într-un registru facil, convenţional era sancţionat cu severitate. 
                  Cella Delavrancea nu a fost doar critic muzical, aducând pe acest tărâm virtuţile pianistei care s-a apropiat de cei mai mari compozitori ai lumii cu un respect de-a dreptul religios, căutând să le tălmăcească opera cât mai aproape de sensurile ei fundamentale.
              La peste cincizeci şi cinci de ani a debutat ca nuvelistă cu volumul "Vraja", una din paginile cele mai reprezentative ale genului în literatura română.  Memorialistă a vechiului Bucureşti, autoare de note de drum din ţară şi de peste hotare, fixând - aşa cum am spus - portretele unora din cei cunoscuţi şi care nu vor putea să fie înţeleşi fără mărturiile ei de o aleasă subtilitate, Cella Delavrancea a sintetizat în scrisul său toate domeniile frumosului. Darurile scriitoarei se revărsau generos în paginile de critică, paginile sale literare beneficiau de vasta sa cultură. Dar nimic nu atenta la specificul genurilor abordate, ci punea în evidenţă ceea ce artista cuvântului voia să ne comunice. 
                   Pentru că nu a fost numai o artistă a pianului, ci şi a cuvântului tot ce a scris Cella Delavrancea stă sub pecetea echilibrului expresiei, a frumuseţii alcătuirii frazei.

SURSA-http://www.curierulnational.ro/