GEORGE CALINESCU -114 ANI DE LA NASTEREA SA

       

George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost  critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă.
        Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Își semnează întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspîndită în perioada interbelică.
       Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români (Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creanga, ș.a.). Publică, dupa 1945, studii și eseuri privind literatura universală (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini).
        Studiul Estetica basmului completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului. 
        A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică și după aceea, pînă în anul morții, în 1965.
       Scrie romane de tip balzacian, a mai scris versuri, teatru,  note de călătorie; publicistică, iar Cronicile mizantropului au devenit brusc, după 1947, Cronicile optimistului.
       În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, la adăpostul nopții, pleacă în lumea umbrelor, lăsînd ”o operă fundamentală pentru cultura poporului român” (potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza).
     Marele şi nepreţuitul dar pe care Calinescu  l-a făcut culturii române este „Istoria Literaturii Române, de la origini până în prezent”, apărută în 1941. Reeditată în 1986 de Alexandru Piru, într-un volum de 1050 de pagini, această carte impresionează prin acribia documentaţiei, prin fineţea analizelor, dar mai ales prin forţa de-a da viaţă atâtor scriitori români care s-au perindat de-a lungul secolelor.
     Puţine popoare se pot lăuda cu un astfel de monument cultural. Prin acest act, George Călinescu şi-a câştigat un de necontestat loc de cinste între marile personalităţi române.

SURSE: 
EVZ.ro 
http://istoria.md