La 16 octombrie 2019, se împlinesc 165 de ani de la naşterea poetului şi prozatorului Oscar Wilde, autor al operelor ''Prinţul fericit'', ''Portretul lui Dorian Gray'', ''Balada închisorii din Reading''.
Oscar Wilde s-a născut la Dublin. Fiu al unui chirurg irlandez, şi-a făcut studiile la Oxford (1878).
Primele sale versuri au apărut în volumul "Poems" (1881), fiind urmate de povestirile cu semnificaţii moralizatoare şi critice din volumele "Crima lordului Artur Savile" (1891) şi "Prinţul fericit" (1888), precum şi de eseurile din "Intenţii" (1891).
Romanul "Portretul lui Dorian Gray" (1891), cea mai importantă operă a sa, este ilustrarea principiilor sale ideologice şi estetice, care derivă din doctrina "artei pentru artă" a lui Walter Pater. Romanul a fost republicat în 1891, într-o variantă revizuită şi extinsă de Wilde, care a eliminat anumite pasaje controversate şi a adăugat şapte capitole şi o prefaţă aforistică.
Romanul spune povestea unui tânăr aristocrat numit Dorian Gray, al cărui portret este realizat de către artistul Basil Halward. Basil este profund impresionat de frumuseţea lui Dorian, considerând-o sursa sa principală de inspiraţie, fiind capabilă să îi schimbe modul de a picta. Dorian îl întâlneşte pe lordul Henry Wotton, un prieten al lui Basil şi devine fascinat de modul acestuia de a gândi. Fiind adeptul curentului filosofic numit hedonism, lordul Henry sugerează că singurele lucruri care merită să fie experimentate în viaţă sunt frumuseţea şi plăcerea simţurilor. Realizând că în viitor frumuseţea sa se va şterge, Dorian Gray îşi exprimă dorinţa de a-şi vinde sufletul pentru ca portretul său să îmbătrânească în locul lui. Dorinţa sa este îndeplinită, iar când tânărul începe să ducă o viaţă desfrânată, portretul serveşte ca o amintire a efectelor acţiunilor sale asupra propriului suflet.
În creaţia sa dramatică, reprezentată prin piesele "Salomeea" (1893), "Evantaiul doamnei Windermere" (1893), "O femeie fără importanţă" (1894), "Soţul ideal" (1895) şi altele, care continuă tradiţiile comediei engleze din sec. al XVIII-lea, Wilde satirizează snobismul, frivolitatea şi făţărnicia "înaltei societăţi" a timpului, lăsând să se întrevadă, în subtext, preocupările proprii pentru problemele spirituale majore ale omului.
Printre ultimele sale lucrări se numără poemul "Balada închisorii din Reading" (1898) şi eseul "De profundis" (1905).
În ce priveşte viaţa sa privată, Oscar Wilde s-a căsătorit, în 1884, cu Constance Lloyd, alături de care a avut doi fii. În jurul aceluiaşi an, a ţinut o lungă serie de prelegeri de estetică în Statele Unite şi Canada, Paris, Marea Britanie şi Irlanda.
În 1891, când deja se bucura de un real succes în calitate de conferenţiar, de poet şi de scriitor, a cedat atracţiilor unui tânăr lord, pe nume Alfred Douglas. Condamnat, la vârsta de 40 de ani, la muncă forţată pentru "conduită indecentă şi sodomie", acest autor adulat în ţara sa pentru prezentările caustice şi caricaturale ale societăţii victoriene şi ale naturii umane nu şi-a mai revenit niciodată după această lovitură. Între timp, soţia şi copiii îl părăsesc, schimbându-şi, totodată, numele în ''Holland''.
După ispăşirea pedepsei, s-a retras în Franţa şi, după doi ani petrecuţi aici, la 30 noiembrie 1900, a murit, în singurătate şi mizerie, la vârsta de 46 de ani.
În zilele noastre, Oscar Wilde este cel puţin la fel de popular ca atunci când piesele sale străluceau în West End-ul londonez. Un şir de filme şi de piese, prezentate pe Broadway şi în alte părţi, asupra vieţii tragice a lui Oscar Wilde, împreună cu noile producţii realizate pe baza pieselor sale, au trezit interesul faţă de spiritualul scriitor de origine irlandeză. "El nu este unul dintre acei scriitori a căror importanţă scade odată cu trecerea secolelor", scria Richard Ellman în lucrarea biografică intitulată chiar "Oscar Wilde", publicată în 1986. "Wilde este unul dintre noi. Spiritul său este factorul înnoitor, la fel de adecvat vremurilor ca şi acum 100 de ani".
Simţul umorului, ironia fină, dar şi inteligenţa şi profunzimea lui Oscar Wilde pot fi deduse şi din câteva dintre celebrele sale aforisme şi cugetări:
E trist când lumea te bârfeşte, dar când nu te bârfeşte nimeni e groaznic!
Iartă-ţi întotdeauna duşmanii; nimic nu-i enervează mai tare.
Căsnicia e singurul tip de închisoare pe viaţă, a cărei sentinţă poate fi suspendată pentru purtare rea.
Copii încep prin a-şi iubi părinţii; pe măsura ce cresc, îi judecă; uneori îi iartă.
Nici un mare artist nu a văzut lucrurile aşa cum sunt. Dacă le-ar fi văzut astfel, ar fi încetat să mai fie artist.
Unii produc fericire oriunde se duc; alţii, oricând se duc.
Rezist la orice, în afara tentaţiilor.
Oricine poate simpatiza cu suferinţele unui prieten, dar este nevoie de o natură fină pentru a simpatiza cu succesul unui prieten.
Cinicul ştie preţul oricărui lucru, dar nu ştie valoarea niciunuia.
E trist când lumea te bârfeşte, dar când nu te bârfeşte nimeni e groaznic!
Iartă-ţi întotdeauna duşmanii; nimic nu-i enervează mai tare.
Căsnicia e singurul tip de închisoare pe viaţă, a cărei sentinţă poate fi suspendată pentru purtare rea.
Copii încep prin a-şi iubi părinţii; pe măsura ce cresc, îi judecă; uneori îi iartă.
Nici un mare artist nu a văzut lucrurile aşa cum sunt. Dacă le-ar fi văzut astfel, ar fi încetat să mai fie artist.
Unii produc fericire oriunde se duc; alţii, oricând se duc.
Rezist la orice, în afara tentaţiilor.
Oricine poate simpatiza cu suferinţele unui prieten, dar este nevoie de o natură fină pentru a simpatiza cu succesul unui prieten.
Cinicul ştie preţul oricărui lucru, dar nu ştie valoarea niciunuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu