POVESTEA DE SEARĂ...

ȘORICELUL DE BIBLIOTECĂ 🐭
                            de Elia David

A fost odată un şoricel de bibliotecă.
Era un şoricel de bibliotecă fiindcă aşa dorise mama lui.

Ea îl trezea dimineaţă devreme şi îi arăta rafturile pline de cărţi ce trebuiau devorate.

Şoricelul nu ştia de ce trebuiau devorate, dar îi făcea mamei pe plac, deoarece, la sfȃrşitul unei zile petrecute în compania cărţilor groase, primea un păhărel - cȃt un degetar - cu lapte nespus de dulce.

Înainte de a roade paginile cărţilor, şoricelul avea datoria de a le citi; pare-se pentru a aduna multe cunoştinţe şi a deveni, astfel, primul savant din lumea rozătoarelor. Evident, după exemplul strălucit (şi, mai ales, bine plătit) al şoricelului bucătar.

Însă, un lucru nu prea mergea în toată afacerea asta: rȃvna mititelului nu era pe măsura rȃvnei mamei sale, care începuse deja să dea interviuri în faţa unui ciob de oglindă:

-Fiul meu a dat gata, pȃnă acum, trei rafturi de bibliotecă. E specialist în matematică şi astronomie, în chimie şi botanică. Germana o chiţăie cursiv, la fel şi engleza. Doar partiturile pentru pian nu le-a putut digera încă … Sărăcuţul, nici să doarmă nu mai are timp, dar îl înţeleg: este atȃt de studios şi de ambiţios!

În timpul acesta, ceilalţi şoricei alergau netulburaţi prin podul casei, printre jucării vechi şi manuale şcolăreşti, apoi ieşeau în cȃmp, unde li se pierdea urma pentru cȃte o zi întreagă. Seara se întorceau acasă, “prăpădiţi şi la fel de proşti”, după cum li se dădea de înţeles, fără însă a le fi refuzată porţia de caşcaval, furat cu mare demnitate din cămara proprietarilor.

Păhărelul cu lapte, îl primea, se înţelege, doar şoricelul de bibliotecă, deoarece se trudea nespus pentru o carieră de succes, cȃt mai departe de hotarele acelei case modeste, care îi ţinea pe toţi.

Într-o zi, însă, ce să vezi? Proprietarul cel bătrȃn, care nu mai dădu prin bibliotecă de vreun an de zile, intră pentru a căuta o carte cu poveşti. Cȃnd să o apuce, prinse coada micuţului savant, care nu avu nici timp, nici pricepere să scape, şi acum se legăna cu capul în jos, chiţăind după ajutor.

-Ce-mi faci dumneata aici? îl întrebă omul mirat, cu ochii la rafturile de pe care dispăruseră cărţile sale cele mai scumpe.

-Eu? Studiez! răspunse şoricelul de bibliotecă, nutrind speranţa că omul îl va elibera pentru totdeauna de această corvoadă!

-Sper că nu mi-ai mȃncat şi cartea cu poveşti! Dacă mi-ai mȃncat-o şi pe aceasta, nu scapi viu de aici!

-Nu, pe asta nu! zise el uşurat. Mama a zis că nu-mi este de niciun folos acolo unde vreau eu să ajung!

-Bine, atunci îţi dau drumul! rȃse omul. Spune-i mamei tale că biblioteca mea este prea mică pentru un şoricel atȃt de ambiţios ca tine. De aceea, ar fi bine să vă mutaţi într-o casă mai mare.

-O să-i spun, domnule! Dar, vă rog, la plecare, puteţi să-mi daţi si mie să citesc ceva… mai uşor?

Aşa se face că micul rozător de bibliotecă primi cartea cu poveşti, descoperi pasiunea cititului, apoi pe a scrisului şi, în ciuda mamei sale, care îl voia savant, deveni un simplu şi fericit şoricel scriitor.

SURSA- cosuletulcupovesti.blogspot.com
FOTO -Pinterest

LEGENDA PANSELUȚEI

Conform unei legende, panseluța era înzestrată pe vremuri cu un parfum minunat, extrem de puternic.
Oamenii, care veneau din ținuturi îndepărtate doar pentru a o mirosi, au călcat în picioare iarba din preajma panseluțelor.
Floarea s-a rugat atunci Domnului , cerându-i ajutor pentru vitele aflate în pericol de a rămâne fără hrană.
Dumnezeu a ascultat ruga și a făcut un compromis : i-a luat panseluței parfumul ademenitor, dar a înzestrat-o cu o mare frumusețe .
Într-o altă legendă, se spune că panseluța era inițial albă , dar a devenit de un violet stralucitor atunci cand a fost străpunsă de o săgeată a lui Cupidon.
O legendă britanică povestește că panseluțele au fost folosite de către cavalerii regelui Arthur, Cavalerii Mesei Rotunde, pentru a prevesti viitorul. Aceștia smulgeau câte o petală și îi căutau semnele secrete.

Dacă petala avea patru dungi, însemna speranță. Dacă dungile erau groase și înclinate spre stânga, însemna o viață plină de necazuri. Dungile înclinate spre dreapta semnificau belșug și prosperitate până la sfârșitul vieții. Șapte dungi însemnau iubire constantă, iar dacă cea din mijloc era cea mai lungă, asta însemna că ziua nunții va fi o duminică. Opt dungi însemnau nestatornicie, nouă dungi, o schimbare a sentimentelor, iar unsprezece, dezamagire în dragoste și o viață scurtă.

În trecut, petalele în formă de inimă au facut ca panseluța să fie un ingredient al unei porțiuni de dragoste. De asemenea, se credea, că frunzele în formă de inimă ale panseluței pot vindeca inima unui om bolnav de dragoste și de dor.
Tot datorită formei petalelor sale, panseluța este și floarea îndrăgostiților, care celebreaza sărbătoarea Sfântului Valentin. Se spune că ea nu trebuie culeasă când are stropi de rouă pe petale, căci în acest fel persoana iubita ar păți ceva rău, iar cel sau cea care a cules-o ar vărsa nenumarate lacrimi de tristețe.

SURSA-diane.ro

IZVORUL TĂMĂDUIRII

Izvorul Tămăduirii este prima mare sărbătoare de după Paşte, aceasta fiind în vinerea din Săptămâna Luminată. Simbolic, sărbătoarea este închinată Maicii Domnului, Sfânta Fecioara Maria, și ne arată poziția și rolul acesteia în lucrarea mântuirii.
Izvorul Tămăduirii datează din secolul al V-lea, aceasta amintind de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Conform tradiției, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474) un izvor cu apă vindecătoare.

De asemenea, împăratul Leon a întâlnit un orb care își căuta drumul, chiar înainte de urcarea pe tron. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute. Negăsind, a auzit glas Maicii Domnului care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului și pentru a-i unge ochii lipsiți de vedere.

Izvorul Tămăduirii. Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul și-a astâmpărat nu numai setea, dar și-a recăpătat și vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulți bolnavi de-a lungul timpului.

Biserica ”Izvorul Tămădurii”, care se află la Istanbul, datează din secolul al XIX-lea, aceasta fiind un loc de pelerinaj pentru credincioșii care merg în acea zonă. La subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea, construit de împăratul Leon al Bizanțului, unde există și astăzi izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.

Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare închinată Maicii Domnului ce amintește, totodată, și de Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, ni se arată acum ca izvor de nădejde și de vindecare. În această zi, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfințire a apei. Credincioșii care participă la Sfânta Liturghie iau agheasmă pe care o folosesc la stropirea caselor, grădinilor și ogoarelor.

Superstiţiie populare spun că vineri, de Izvorul Tămăduirii, nu se lucrează. Conform tradiției, pe vremuri, cine lucra era lovit de o boală din care nu își mai revenea până la moarte. Izvorul Tămăduirii. În ziua de vineri, din 21 aprilie 2017, nu se face nici o treabă casnică, nu se calcă rufe și nu se spală. Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcămite, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

În mediul rural, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole. Pentru a avea un an bogat, gospodarii stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului grădinile şi livezile. Totodată, acest ritual protejează recoltele de efectele grindinei.
În unele zone din țară, de Izvorul Tămăduirii se făceau vrăji. Se spunea că femeile care lăsau în biserică, peste noapte, în joia din Sãptãmâna Luminată, un vas cu apă, și îl recuperau după slujba de vineri, aveau norocul de a se spăla cu acea apă de numeroase necazuri.

SURSA

ISTORIA ZILEI DE 24 APRILIE

1711 -A fost încheiat Tratatul de la Luck, un tratat de alianţă între Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei şi Petru cel Mare, prin care era garantată domnia ereditară a lui Dimitrie Cantemir, graniţa Moldovei pe Nistru şi dreptul de azil în Rusia, în caz de nevoie, pentru domn. În urma acestui tratat, trupele ruse au intrat în Moldova, dar au fost înfrânte de turci la Stănileşti, iar Dimitrie Cantemir s-a retras în Moldova;
1911 - S–a născut poetul Eugen Jebeleanu, autor al volumelor de poezii "Schituri cu soare", "Poeme de pace şi de luptă", "Cântece împotriva morţii" şi "Harfa şi Minotaurul" (m. 21 august 1991)
1918 - Este încheiat tratatul de pace de la Bucureşti, dintre România, pe de o parte, şi Germania, Austro–Ungaria, Bulgaria şi Turcia, pe de altă parte. Pacea nu a fost niciodată ratificată de către regele Ferdinand, tratatul devenind nul
1980 - A murit scriitorul Alejo Carpentier y Valmont, întemeietorul literaturii latino–americane moderne. (“Împărăţia acestei lumi”, “Recurs la metodă”, “Harpa şi umbra”) (n. 26 decembrie 1904)
1993 - La iniţiativa sindicatelor miniere conduse de Miron Cozma, s-a format Alianţa Confederaţiei Sindicale Democratice din România, la care au aderat 9 confederaţii
1993 - Filosofului Gabriel Liiceanu i s-a decernat Ordinul de ofiţer de onoare al artelor şi literelor, din partea ministrului Culturii şi Comunicaţiilor din Franţa, Jacques Lang
1997 - Consiliul Europei a hotărât încetarea monitorizării speciale a României, adoptând Raportul întocmit de echipa de monitori Jansson-Scwimer-Durieux
2002 - Bosnia–Herţegovina a devenit cel de–al 44–lea stat membru al Consiliului Europei
2003 - Conducerea centralei nucleare de la Cernobâl a anunţat că există riscul prăbuşirii structurii de beton din jurul reactorului nuclear distrus în timpul accidentului din aprilie 1986
2004 - A murit Estée Lauder, fondatoarea companiei de cosmetice ce îi poartă numele. (n. 1 iulie 1906)
2005 - Papa Benedict al XVI-lea a primit paliumul şi Inelul Pescarului, cele două însemne ale funcţiei sale, care marchează inaugurarea pontificatului
2008 - A încetat din viaţă Cezar Ivănescu, poet, dramaturg, traducător şi director de editură român (n. 6 august 1941).
2008 - A încetat din viaţă artistul plastic Marcel Chirnoagă, autorul celei mai importante opere româneşti de la sfârşitul secolului XX - ciclul de gravuri "Apocalipsa"; a realizat, de-a lungul vieţii sale, peste 3.000 de lucrări - gravuri, desene, picturi, sculpturi şi gravuri (n. 17 aug. 1930)
2018 - A încetat din viaţă Dinu C. Giurescu, istoric român (n. 1927)
Ziua Mondială a Protecției Animalelor de Laborator.
Ziua Mondială a Solidarității Tineretului.

SURSA-http://www.mediafax.ro/…/semnificatii-istorice-pentru-ziua-…

LEGENDA ALBINEI

Albina este singura insectă care se bucură de întreaga prețuire și admirație a oamenilor. E plăcută lui Dumnezeu, adică e sfântă și e păcat să fie omorâtă, deoarece ea produce ceara lumânărilor cu care pot fi luminate bisericile.
Omul are nevoie de produsele ei – miere și creară – la naștere, la nuntă, la moarte.

Legenda spune ca albina l-a ajutat pe Dumnezeu la crearea lumii.
Dumnezeu a creat Pământul, inițial, ca o suprafață netedă. După ce a creat Cerul, a remarcat că-l croise prea mic și nu putea acoperi cu el tot pământul. El trimise albina la arici să-l întrebe ce ar trebui făcut pentru ca Cerul să poată acoperi tot pământul. Dar ariciul nu vru să-i împărtășească albinei acest secret cosmogonic.
Albina nu se mulțumi cu aceasta, ea se ascunse în spatele unei frunze de copac din apropiere. Stiind că ariciul are obiceiul de a vorbi singur, ea ascultă monologul înțeleptului care spuse pentru sine:
"Dumnezeu poate să facă munți și văi pentru ca Pământul să devină mai mic”.
Când albina își luă zborul, ariciul își dădu seama că albina trăsese cu urechea. El o blestemă pentru tot restul vieții ei să-și mănânce propriile excremente. Dar Dumnezeu care era foarte mulțumit de serviciul albinei, transformă blestemul. Balega albinei să fie de trebuință și oamenilor, ca hrană și ca medicament. Excrementele ei au devenit miere.

Se spune că albina ar fi fost la origine, de culoare albă. Ea a fost trimisă de Dumnezeu la diavol, să-l întrebe dacă ar fi bine să existe mai mulți sori.
Albina se așeză pe capul diavolului fără ca acesta să observe, și îi citi gândurile. Apoi zbură în cer, dar diavolul păcălit, o lovi cu biciul și astfel corpul ei se făcu negru, iar la mijlocmai subțire, gata să se rupă.
La îndemnul șarpelui, albina ceru de la Dumnezeu ca omul pe care îl va înțepa, să moară. Dumnezeu acceptă această cerere, dar spuse că acest lucru se va întâmpla doar atunci când albina va aduna, într-un an, un decalitru de miere, astfel va trebui să moară ea însăși după ce l-a înțepat pe om.
Așa se și întâmplă, căci nici o albină nu poate aduna atâta miere într-un an.

SURSA-https://jorjette.ro/generalitati-despre-albina/

SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ : JOIA VERDE. TRADIȚII ȘI OBICEIURI

În Joia Luminată orice muncă gospodărească e strict interzisă. Aşadar, doamnelor, astăzi aveţi liber de la spălat, cusut, călcat şi alte astfel de activităţi. "Înţepatul", denumirea populară a cusutului face ca blestemele să ajungă pe capul celeia care a îndrăznit să o facă în Joia Verde.

Ţăranii trebuie să ia şi ei o pauză de la munca pământului, altfel riscă să se confrunte tot anul cu secetă şi roade puţine.

Joia din Săptămâna Luminată mai e numită şi Joia Verde, o zi în care se cinstesc holdele, grădinile şi grânele. Cine munceşte în această zi aduce asupra casei nenorocul, seceta şi dăunătorii în livezi.

„Joia Rea”, cum mai este denumită această zi, cere un ritual al morţilor. 44 de găleţi cu apă sunt cărate de o persoană, 2 lumânări se aprind la toate cele 4 capete, iar apa astfel „sfinţită” se varsă apoi în fântâna din curte.sursa-https://www.realitatea.net/…/joia-alba-tradi-ii-i-supersti-…

La mulți ani sărbătoriților de azi!

Toate împlinirile frumoase, sănătatea și spiritul acestei zile să vă însoțească pretutindeni.
Vă dorim o zi de Sf. Gheorghe cât mai frumoasă!
La mulți ani!