BIBLIOTECA JUDETEANA "OVID DENSUSIANU"

HUNEDOARA- DEVA

miercuri, 12 februarie 2020

ANNA PAVLOVA -139 DE ANI DE LA NAȘTERE

Anna Pavlova (1881- 1931) a fost una dintre cele mai mari balerine din istorie, nu datorită tehnicii impecabile, aşa cum a fost cazul rivalelor sale, Galina Ulanova sau Tamara Karsavina, ci datorită carismei şi pasiunii de nestăvilit pentru dans. Umilită încă din copilărie pentru că trupul ei nu se încadra în standardele balerinelor, având glezne subţiri şi membre foarte lungi, Anna Pavlova a perseverat până când a intrat în istorie.
Anna Pavlova s-a născut în 1881 în Sankt Petersburg, iar pe când era încă o copilă, mama ei, Lyubov Feodorovna, care lucra ca spălătoreasă, a dus-o la „Frumoasa Adormită”, spectacol de balet al cărui producător era Marius Petipa şi care a impresionat-o profund pe Anna Pavlova, aceasta îndrăgostindu-se iremediabil de balet. La nouă ani a încercat să intre la Şcoala imperială de balet, dar a fost respinsă din cauza corpului său, apariţia sa fiind considerată „bolnăvicioasă”, după cum scrie thevintagenews.com. 

Anul următor este acceptată şi apare într-un spectacol de-al lui Petipa. Totuşi, Pavolova nu va impresiona, fiind ţinta batjocorilor celorlalţi copii care o strigau „mica sălbatică” (la petite sauvage) sau „mătura”. Aceste manifestări nu au făcut decât să o impulsioneze pe tânăra aspirantă care a exersat din ce în ce mai mult şi care a lucrat în plus sub îndrumarea unor profesori de seamă ai epocii precum Pavel Gerdt, Bolshoi Kamenny sau Enrico Cecchetti. De asemenea, în 1898 a intrat în clasa prim-balerine Ekaterina Vazem A absolvit la 18 ani şi a intrat în Baletul Imperial în calitate de corifee, conducătoare de ansamblu, debutul său oficial având loc la Tetrul Mariinsky în Les Dryades prétendues, al lui Pavel Gerdt. Spectacolul a fost un succes, iar Anna Pavlova a fost lăudată de critici. Succesul Annei Pavlova a fost cu atât mai răsunător cu cât a venit în contrapondere cu stilul în care se făcea balet, un stil strict, academic, promovat de Petipa. Pavolova a câştigat publicul cu stilul său, cu pasiunea sa, deşi, tehnic vorbind, făcea multe greşeli.
Chiar şi aşa, a devenit preferata lui Petipa care a creat o serie de spectacole după Pavlova, având-o în vedere ca protagonistă. Paquita, Giselle sau Le Roi Candaule, toate au fost spectacole care au fost făcute plecând de la ea. În următorii ani, Pavlova a avut o ascensiune rapidă, în 1906 devenind prim-balerină. Similar vedetelor de astăzi, Pavlova era adorată de fani, aceştia denumindu-se Pavlovaţi (Pavlovatzi). În 1901, Mathilde Kschessinska a pregătit-o pentru rolul Nikyei din „La Bayadere” pentru că ea rămăsese însărcinată. 

Aceasta era nemulţumită de faptul că trebuia să îi cedeze rolul Annei Pavlova, de a cărei tehnică nu era impresionată şi fiind sigură că va eşua. Din cauza degetelor mici şi a gleznelor slabe, Pavlova a fost nevoită să adauge lemn în poante pentru sprijin, scrie historythings.com. Deşi astăzi majoritatea poantelor au lemnul inclus, în acea perioadă era considerată o formă de trişare. Totuşi, în ciuda aşteptărilor Mathildei Kschessinka, publicul a considerat-o pe Anna Pavlova perfectă pentru rol. Rolul marcant Cel mai celebru rol al Annei Pavlova a fost în „The Dying Swan”, coregrafiat de Mikhail Fokine şi inspirat de lebedele din parcurile publice şi de poezia cu acelaşi titlu a Lordului Tennyson.
remiera a avut loc la Sankt Petersburg, pe 22 decemrie 1907, la o gală de caritate pentru strângerea de fonduri pentru văduve şi orfani. Pavlova i-a cerut lui Fokine să creeze un solo pentru ea, iar dansul avea să devină, după cum a spus chiar coregraful într-un interviu pentru Dance Magazine, în 1931, „simobolul noului balet rusesc”. „...a fost revoluţionar pe atunci şi a ilustrat în mod formidabil tranziţia de la nou la vechi, căci folosesc tehnica vechiului dans şi costumul tradiţional, şi este necesară o tehnică foarte dezvoltată, dar scopul dansului nu este să înfăţişeze această tehnică ci să creeze simbolul luptei fără de sfârşit în această viaţă şi tot ce e muritor. E un dans al întregului corp, nu doar al membrelor; se adresează nu doar ochiului, ci emoţiilor şi imaginaţiei”, spunea Fokinedespre "The Dying Swan"

După 1912, renumita Anna Pavlova se va aşeza în Anglia, unde va rămâne până la moarte. Aici va influenţa baletul britanic, în special pe Alicia Markova, după cum informează thevintagenews.com. La reşedinţa sa din nordul Hampsted Heath din Londra, în curtea din spate, avea un lac în care ţinea lebede ca animale de companie, preferata sa fiind Jack (foto:dreapta). În 1914, Pavlova va face un tur mondial, dansând mai ales pe operele lui Petipa, pentru ca mai apoi să interpreteze dansuri etnice pe care le învăţa din diversele locuri în care ajungea, precum Mexic sau Japonia. În 1931, toţi anii de dans intens şi-au spus cuvântul. Ajunsă în Haga, Pavlova a fost diagnosticată cu pneumonie, iar doctorii i-au recomandat o operaţie în urma căreia nu ar mai fi putut să danseze. Balerina nu a putut însă accepta o astfel de soartă aşa că răspunsul ei a fost că ar prefera moartea. S-a stins pe 23 ianuarie 1931 în Haga, cu trei săptămâni înaintea aniversării sale de 50 de ani. Conform aceluiaşi site, se pare că ultimele sale cuvinte ar fi fost: „Pregătiţi-mi costumul de lebădă”.

SURSA-: adev.ro/pbcf9e

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu