Karl May provine dintr-o familie săracă de ţesători, fiind al cincilea fiu dintr-o familie cu 14 copii, din care nouă mor la câteva luni după naştere. În anul 1844, probabil dintr-o carenţă în vitamina A, copilul contracterază o hemeralopie,boală care, cu timpul, se va înrăutăţi, ajungând, după spusele scriitorului la o „orbire funcţională”, care va fi tratată cu succes la vârsta de cinci ani.
Fiind un tânăr plin de fantezie, este sprijinit încă din şcoală să urmeze un curs privat de muzică. Din anul 1856 studiază la seminarul pedagogic din Waldenburg (Saxonia), de unde este exmatriculat în anul 1859, din cauza sustragerii (furtului) a şase lumânări. În urma iertării păcatului său, i se admite urmarea cursului de la seminarul pedagogic din „Plauen” (Saxonia), curs pe care este nevoit să-l părăsească definiv după câteva zile, fiind reclamat că ar fi sustras ceasul de buzunar al unui coleg, fiindu-i interzis de a mai urma un seminar.
În următorii doi ani duce o viaţă grea, din punct de vedere financiar, străduindu-se să-şi câştige existenţa pe căi legale. Astfel, el va acorda consultaţii private, va scrie naraţiuni, va compune unele piese muzicale şi va recita (declama) poezii. Această ocupaţie nu i-a asigurat nevoile existenţiale. Ca urmare, a fost nevoit să recurgă la furturi, înşelăciuni, prezentându-se ca o persoană de vază, cea ce face să fie urmărit de poliţie. În anul 1865 este condamnat la 4 ani de detenţie şi a fost pus să lucreze în „casa săracilor”. După obţinerea libertăţii, eşuează toate încercările sale de a-şi câştiga existenţa pe o cale cinstită, fiind nevoit din nou să recurgă la furt şi înşelătorii, de multe ori eforturile mari erau răsplătite cu o pradă de valoare mică.
În 1870 este arestat în Niederalgersdorf, Boemia pentru vagabondaj şi după identificarea lui predat autorităţilor din Saxonia, unde va sta între anii 1870 şi 1874 în penitenciarul din Waldheim. În anul 1874, când se poate întoarce în casa părintească, începe să scrie în noiembrie „Die Rose von Ernstthal” (Trandafirul din Ernstthal). În anul 1879 primeşte o ofertă de la un cotidian catolic din Regensburg de a-şi publica mai întâi la ei povestirile sale.
Cinci ani mai târziu, în 1879, la Stollberg (Sachsen) este arestat timp de 5 zile pentru încercarea de înşelare a autorităţilor, prin declararea unei identităţi false. După căsătoria cu Emma Pollmer, în anul 1880, începe o viaţă normală, scriind cărţile care i-au adus succesul.
Karl May începe în anul 1880 cu povestirile din "Orientzyklus" (Ciclul Orient) ce durează, cu mici întreruperi, până în anul 1888. În paralel, el scrie şi pentru alte ziare cotidine, în afară de cel din Regensburg, folosind pseudonime diferite, pentru ca textele sale să fie onorate de mai multe ori. Până la moartea lui, a scris peste o sută de povestiri seriale în diferite cotidiene ca „Deutschen Hausschatz”, „Der Gute Kamerad”, „Kolportage”, până ce va întâlni în 1892 pe editorul „Friedrich Ernst Fehsenfeld” (1853-1933) care îi propune prezentarea naraţiunilor sale în cărţi. Astfel va apare „Karl May’s Gesammelte Reiseromane” (Culegerea de romane de călătorie a lui Karl May), încununată de succes. Printre cele mai renumite volume se numără „Old-Shatterhand-Legende“ (Legenda lui Old-Shatterhand) unde apare figura „indianului apaş Winetou”.
În anii următori, autorul primeşte nenumărate scrisori de la cititori şi începe o serie de călătorii, încheind contracte în Germania şi Austria. Devenind tot mai popular, scriitorul se mută în „Villa Shatterhand“ din Radebeul (Saxonia), în care astăzi funcţionează „Muzeul Karl May”.
În anii 1899/1900, scriitorul întreprinde călătorii în orient, unde cunoaşte pe Klara Plöhn, ajungând până în Sumatra, unde a scris un jurnal de călătorie, din care s-au păstrat numai fragmente la Klara, a doua soţie a lui May. În ultimul timp, scriitorul are faze de depresiuni nervoase şi halucinaţii.
La data de 9 decembrie 1902 Karl May primeşte la „Universitas Germana-Americana” din Chicago titlul de „Doctor honoris causa” pentru operele din seria de povestiri „Im Reiche des Silbernen Löwen”, scriitorul fiind bănuit de istoricul literar „Cristian Heermann” că ar fi organizat această înscenare prin soţia sa Klara Plöhn. Aceasta polemică, procesele şi problemele familiare (moartea soţiei) ar fi dus la data de 30 martie 1912 la o moarte prematură a scriitorului, cauzată de o „Herzparalyse, acute Bronchitis, Asthma.“ (paralizie cardiacă cu o bronşită acută astmatică).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu