Audrey Hepburn — de la a cărei moarte se împlinesc azi 22 de ani — a captivat publicul cu silueta sa fină, maniere aristocrate și mișcări grațioase, care reprezentau o imagine nouă, inedită a feminității. Eleganta Audrey a fost exact opusul unora dintre contemporanele sale ca Marilyn Monroe sau Elizabeth Taylor, cu atât mai mult cu cât după standardele anilor 50, Hepburn era prea înaltă și prea slabă.
Audrey Hepburn (Audrey Kathleen Ruston) s-a născut la 4 mai 1929, în districtul Ixelles din Bruxelles, Belgia și a fost unicul copil al lui Joseph Victor Anthony Ruston, fost consul onorific britanic în Indiile Olandeze de Est, și al celei de-a doua soții a acestuia, baronesa olandeză Ella van Heemstra. Deși născută în Beligia, Hepburn a avut cetățenie britanică prin tatăl său.
Viața lor de familie era împărțită între Olanda, Marea Britanie și Belgia, însă, datorită acestui fapt, Audrey vorbea fluent în engleză, olandeză, franceză, spaniolă și italiană. Din 1935 a început să studieze dansul clasic, dorința de a dansa manifestându-se după ce a participat la mai multe spectacole de gen la Bruxelles.
În 1930, tatăl său, simpatizant al nazismului, a părăsit familia, iar în 1935 a intervenit divorțul părinților săi. Abia prin anii '60, Hepburn și-a găsit părintele, prin Crucea Roșie, în Dublin și, chiar dacă nu a depășit ușor momentul plecării tatălui său, a păstrat legătura cu el și l-a sprijinit financiar până la moartea acestuia.
Audrey și mama sa s-au stabilit la Kent, în sud-estul Angliei, viitoarea actriță continuându-și studiile la o școală particulară. În 1939, în fața iminenței războiului, s-au mutat la Arnhem, în Olanda, unde Audrey a urmat Conservatorul până în 1945.
Ajunsă la un nivel avansat de studiu, a predat arta dansului studenților mai tineri. De asemenea, în timpul ocupației germane a dat lecții particulare de dans sau a dansat, adunând, astfel, bani pentru rezistența olandeză. Existența sa a fost amenințată, în acei ani, Hepburn suferind de malnutriție, pe acest fond dezvoltând o anemie acută și probleme respiratorii.
După încheierea războiului în 1945, a continuat cursurile de dans, la Amsterdam, cu Sonia Gaskell, o mare maestră a baletului olandez. Datorită înălțimii sale (1,70 m) și a problemelor de sănătate din timpul războiului, a renunțat la balet și s-a dedicat actoriei. Pentru a se întreține financiar a lucrat și ca model pentru diverși creatori de modă. A jucat într-o serie de spectacole muzicaluri și a avut o serie de roluri secundare în filme britanice.
Hepburn și-a făcut debutul pe scenă în rolul de coristă în comedia muzicală ''High Button Shoes'' (1948-1949; 291 de reprezentații). Au urmat piesele ''Sauce Tartare'' (1949, 437 reprezentații de succes) și ''Sauce Piquante'' (1950).
Talentul său i-a adus oferta unui rol principal într-un spectacol jucat la New York, pe Broadway.
Astfel, la 24 noiembrie 1951, spectacolul ''Gigi'', o adaptare după cartea omonimă a scriitoarei franceze Colette, este prezentat la Teatrul Fulton din New York, numele lui Hepburn fiind arborat deasupra titlului piesei. Piesa a beneficiat de 219 reprezentanții și s-a terminat la 31 mai 1952. Debutul pe Broadway i-a adus premiul pentru debutul în teatru — Theatre World Award. Ea a reluat acest rol în turneul din SUA al piesei, care a început la 13 octombrie 1952 în Pittsburgh și a continuat cu Cleveland, Chicago, Detroit, Washington și Los Angeles, înainte de a se închide la 16 mai 1953, în San Francisco.
Tot pe Broadway a jucat și în 1954, în spectacolul ''Ondine'', câștigând Premiul Tony pentru cea mai bună interpretare feminină în rol principal. În acest spectacol l-a avut ca partener pe actorul Mel Ferrer, care i-a devenit soț, la 25 septembrie 1954.
In lumea cinematografiei, succesul mondial l-a dobândit cu filmul ''Roman Holiday'' (1953), în care a jucat alături de Gregory Peck, fiind, totodată, prima actriță care a primit, pentru același film, cele mai importante premii: Oscar, Globul de Aur și BAFTA pentru cea mai bună actriță
Odată cu debutul pe marele ecran, și-a făcut apariția ''stilul Audrey'', succesul fiind imediat, la fel și influența în lumea modei. Regizorul filmului, Billy Wilder, povestea mai târziu că era pentru prima dată când pe ecrane era lansată o vedetă adevărată, cu stil și personalitate, cu talent și pasiune pentru ce făcea.
După succesul cu ''Vacanță la Roma'', femeile de pretutindeni au copiat tunsoarea scurtă, fustele ample și bogate, strânse pe talie și bluzele cămașă încheiate în nasturi, a la Audrey, ce au făcut furori la acea vreme. De asemenea, pardesiele elegante și poșetele perfecte îi desăvârșeau actriței ținuta, făcând-o unică și specială.
Cu "Sabrina", Hepburn a suferit o schimbare atât de puternică încât mass-media a început să anunțe nașterea unei adevărate manii. Actrița devenise un simbol pentru șic și eleganță, reprezentative pentru Givenchy. În film, Audrey, transformată de experiența pariziană, își face intrarea la o petrecere cu rochia creată de Givenchy, iar imaginea este greu de uitat pentru cei care au văzut-o. O copie a acestei capodopere a modei a fost realizată în atelierul Givenchy pentru o retrospectivă desfășurată în 1992 la Palais Galliera din Paris.
Parteneriatul cu Givenchy a continuat, acesta realizând garderoba actriței pentru mai multe producții, între care ''Funny Face'' (1957), ''Love in the Afternoon'' (1957), ''Breakfast at Tiffany's'' (1961), ''Paris When It Sizzles'' (1963), ''Charade'' (1964), dar și rochia pentru cea de-a doua nuntă și pentru alte evenimente din viața actriței.
În 1980, Audrey Hepburn a fost numită Ambasador UNICEF al Bunăvoinței, dedicându-se cu dăruire acestei misiuni până în ultimii ani ai vieții. Între 1988-1992 s-a implicat în diverse acțiuni în unele dintre cele mai sărace comunități din Africa, America de Sud și Asia.
Președintele american George H. W. Bush i-a acordat distincția Medalia Libertății în recunoaștere pentru munca sa depusă în cadrul acestei organizații, iar Academia de Artă și Film a onorat-o postum, cu Premiul pentru umanitate ''Jean Hersholt'' pentru contribuția sa adusă umanității.
A început să acuze dureri abdominale, la sfârșitul lui septembrie 1992, la întoarcerea dintr-o misiune umanitară în Somalia. În noiembrie a plecat la Los Angeles pentru investigații mai amănunțite. Aici, medicii au descoperit un cancer abdominal, care era prea extins pentru a fi eliminat în totalitate, devenind astfel inoperabil. Actrița s-a stins din viață câteva luni mai târziu, la 20 ianuarie 1993, la locuința sa din Vaud, Elveția.
SURSA-http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/05/02/documentar-audrey-hepburn-talent-simplitate-stil-umanitate-14-24-18
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu