ALBERT CAMUS -100 DE ANI DE LA NASTERE

     Născut pe 7 noiembrie 1913, în Algeria, Camus a fost perceput ca un om al poporului, de origine foarte modestă, lucru care l-a distins de restul intelectualilor francezi. Orfan de tată dinaintea vârstei de un an, el a fost crescut de mama sa, o menajeră care nu ştia nici să scrie, nici să citească. 
   A publicat prima sa carte la vârsta de 24 de ani, apoi s-a mutat la Paris, unde a intrat în mişcarea de rezistenţă împotriva naziştilor şi a condus jurnalul clandestin „Combat“. În 1945 a fost unul dintre puţinii intelectuali care au condamnat folosirea bombei atomice la Hiroshima. 
    Din anii ‘40, Camus a dezvoltat, cu opera sa, „Mitul lui Sisif“, filosofia absurdului, aceea care prezintă un om care nu găseşte logica în lume şi nu poate decât să se revolte. 
    Deşi cu o orientare de stânga, Camus a denunţat totalitarismul din Uniunea Sovietică şi s-a certat, pe acest subiect, cu Sartre. Francez algerian, Camus a refuzat terorismul chiar şi atunci când stânga a susţinut lupta de independenţă a algerienilor. 
     Scriitor angajat, Camus a protestat faţă de reprimarea sângeroasă a revoltelor din Berlinul de Est din iunie 1953 şi faţă de expansionismul comunist de la Budapesta din septembrie 1956.
     Romanele sale „Străinul“ (1942), „Ciuma“ (1947) şi „Căderea“ (1956), dar şi piesele de teatru „Caligula“ (1938), „Neînţelegerea“ (1944), „Starea de asediu“ (1948) şi „Cei drepţi“ (1949) s-au impus în cultura franceză şi universală, el fiind recompensat în 1957 cu premiul Nobel pentru literatură. 

SURSA-http://www.curentul.ro