”Sufletul meu întreg este un Strigăt şi Opera mea, ecoul acestui Strigat!”
Ca o nesfârşită călătorie prin lumea oamenilor şi prin cea a zeilor s-a desfăşurat existenţa celui mai cunoscut scriitor elen din secolul XX.
Între 18 februarie 1883, când s-a născut la Iraklion, în Creta, şi 26 octombrie 1956, când a murit, la o clinică din Freiburg (Germania), Nikos Kazantzakis a trăit ca un explorator care vrea întotdeauna mai mult.
Graţie întâlnirii cu Yiorgios Zorbas, un grec în carne şi oase, devenit apoi un celebru personaj de roman, a descoperit ce înseamnă anticul îndemn hedonist „trăieşte-ţi clipa!". Nu e deloc o exagerare, susţin specialiştii, să spunem că viaţa scriitorului grec a fost împărţită în două „ere": înainte şi după Zorba Grecul/ Alexis Zorbas.
O trecere în revistă, pe „repede înainte", a primei dintre aceste două perioade ar include studiile din legendara insulă greceasă în care s-a născut, la vremea când cretanii se luptau cu turcii, iubirea pentru limba franceză, deprinsă de la călugării din şcoala din Insula Naxos, în care a fost trimis, Facultatea de Drept, absolvită la Atena, începuturile literare şi, de asemenea, ale unei fabuloase cariere în gazetărie.
Din aceeaşi „eră" fac parte plecarea la Paris, la studii, în 1907, audierea prelegerilor susţinute de filosoful Henri Bergson şi contactul cu gândirea lui Friedrich Nietzsche, după care Kazantzakis nu va mai fi la fel.
Peste decenii, în „Zorba Grecul", romanul care i-a adus notorietatea internaţională şi nemurirea, avea să explice: „În viaţa mea, cele mai mari foloase le-am avut de pe urma călătoriilor şi a viselor; dintre oameni, vii sau morţi, prea puţini m-au ajutat în lupta-mi. Şi, dacă aş vrea să-i disting pe cei care mi-au lăsat urme mai adânci în suflet, aş reţine poate vreo trei-patru. Homer, Bergson, Nietzsche, Zorbas. Primul a însemnat pentru mine ochiul albastru, senin - ca discul soarelui - care luminează cu strălucirea lui eliberatoare totul; Bergson m-a scăpat de impulsurile filozofice care mă torturaseră în prima tinereţe; Nietzsche m-a îmbogăţit cu noi nelinişti şi m-a învăţat să transform nefericirea, nesiguranţa în mândrie; şi Zorbas m-a învăţat să iubesc viaţa şi să nu mă tem de moarte".
- A fost bun prieten cu Panait Istrati. A scris şi sub pseudonim – Lacrima Rerum şi Karma Nirvami.
-Personajul faimos Alexis Zorba a fost inspirat din realitate – Nikos Kazantzakis însuşi, între 1916 şi 1917, a încercat să pună pe picioare o afacere legată de exploatarea unei mine de lignit din sudul Peloponezului, alături de Gheorghios Zorba, un ţăran din Halkidiki, cel care avea să îi devină sursă de inspiraţie pentru romanul pe care Kazanzakis l-a publicat trei decenii mai tîrziu. Încă se mai păstreză cîteva scrisori, pitoreşti apreciează criticii eleni, între Kazantzakis şi asociatul său, Gheorghios Zorba.
- A fost în multe rînduri între marii favoriţi la cîştigarea Premiului Nobel pentru Literatură, distincţie pe care nu a primit-o. „Patru au fost treptele hotărâtoare ale urcuşului meu şi fiecare poartă un nume sacru: Hristos, Buddha, Lenin, Odiseu.”, scrie Nikos Kazantzakis, un uriaş scriitor grec, cu declarate simpatii politice de stînga. Nici un alt scriitor grec din epoca modernă nu rivalizează, în influenţă şi în popularitate, cu Nikos Kazantzakis.
-Marele său poem, „Odiseea. O continuare modernă”, publicat în 1938, are 33.333 de versuri.
-.Aerportul din Heraklion (Ieraklion), cea mai importantă localitate din insula Creta, îi poartă numele lui Nikos Kazaktzakis. Ca element de culoare: şi o şcoală din Brăila, situată aproape de malul Dunării, poartă numele scriitorului elen.
- ‘Exista trei feluri de suflete, trei feluri de rugi:1. Doamne, sunt un arc in mainile tale, intinde-ma, caci altfel voi putrezi! 2. Nu ma intinde prea tare, ca ma voi rupe! 3. Intinde-ma cat poti de tare, si daca ma voi rupe, cu-atat mai rau!
- Pe mormîntul său scrie „Nu sper nimic, nu îmi este frică de nimic; sînt liber”.
SURSE -http://www.lapunkt.ro/…/01/10-zece-punkte-nikos-kazantzakis/
adevarul.ro/…/creatorul-personajului-antologic-z…/index.html
Între 18 februarie 1883, când s-a născut la Iraklion, în Creta, şi 26 octombrie 1956, când a murit, la o clinică din Freiburg (Germania), Nikos Kazantzakis a trăit ca un explorator care vrea întotdeauna mai mult.
Graţie întâlnirii cu Yiorgios Zorbas, un grec în carne şi oase, devenit apoi un celebru personaj de roman, a descoperit ce înseamnă anticul îndemn hedonist „trăieşte-ţi clipa!". Nu e deloc o exagerare, susţin specialiştii, să spunem că viaţa scriitorului grec a fost împărţită în două „ere": înainte şi după Zorba Grecul/ Alexis Zorbas.
O trecere în revistă, pe „repede înainte", a primei dintre aceste două perioade ar include studiile din legendara insulă greceasă în care s-a născut, la vremea când cretanii se luptau cu turcii, iubirea pentru limba franceză, deprinsă de la călugării din şcoala din Insula Naxos, în care a fost trimis, Facultatea de Drept, absolvită la Atena, începuturile literare şi, de asemenea, ale unei fabuloase cariere în gazetărie.
Din aceeaşi „eră" fac parte plecarea la Paris, la studii, în 1907, audierea prelegerilor susţinute de filosoful Henri Bergson şi contactul cu gândirea lui Friedrich Nietzsche, după care Kazantzakis nu va mai fi la fel.
Peste decenii, în „Zorba Grecul", romanul care i-a adus notorietatea internaţională şi nemurirea, avea să explice: „În viaţa mea, cele mai mari foloase le-am avut de pe urma călătoriilor şi a viselor; dintre oameni, vii sau morţi, prea puţini m-au ajutat în lupta-mi. Şi, dacă aş vrea să-i disting pe cei care mi-au lăsat urme mai adânci în suflet, aş reţine poate vreo trei-patru. Homer, Bergson, Nietzsche, Zorbas. Primul a însemnat pentru mine ochiul albastru, senin - ca discul soarelui - care luminează cu strălucirea lui eliberatoare totul; Bergson m-a scăpat de impulsurile filozofice care mă torturaseră în prima tinereţe; Nietzsche m-a îmbogăţit cu noi nelinişti şi m-a învăţat să transform nefericirea, nesiguranţa în mândrie; şi Zorbas m-a învăţat să iubesc viaţa şi să nu mă tem de moarte".
- A fost bun prieten cu Panait Istrati. A scris şi sub pseudonim – Lacrima Rerum şi Karma Nirvami.
-Personajul faimos Alexis Zorba a fost inspirat din realitate – Nikos Kazantzakis însuşi, între 1916 şi 1917, a încercat să pună pe picioare o afacere legată de exploatarea unei mine de lignit din sudul Peloponezului, alături de Gheorghios Zorba, un ţăran din Halkidiki, cel care avea să îi devină sursă de inspiraţie pentru romanul pe care Kazanzakis l-a publicat trei decenii mai tîrziu. Încă se mai păstreză cîteva scrisori, pitoreşti apreciează criticii eleni, între Kazantzakis şi asociatul său, Gheorghios Zorba.
- A fost în multe rînduri între marii favoriţi la cîştigarea Premiului Nobel pentru Literatură, distincţie pe care nu a primit-o. „Patru au fost treptele hotărâtoare ale urcuşului meu şi fiecare poartă un nume sacru: Hristos, Buddha, Lenin, Odiseu.”, scrie Nikos Kazantzakis, un uriaş scriitor grec, cu declarate simpatii politice de stînga. Nici un alt scriitor grec din epoca modernă nu rivalizează, în influenţă şi în popularitate, cu Nikos Kazantzakis.
-Marele său poem, „Odiseea. O continuare modernă”, publicat în 1938, are 33.333 de versuri.
-.Aerportul din Heraklion (Ieraklion), cea mai importantă localitate din insula Creta, îi poartă numele lui Nikos Kazaktzakis. Ca element de culoare: şi o şcoală din Brăila, situată aproape de malul Dunării, poartă numele scriitorului elen.
- ‘Exista trei feluri de suflete, trei feluri de rugi:1. Doamne, sunt un arc in mainile tale, intinde-ma, caci altfel voi putrezi! 2. Nu ma intinde prea tare, ca ma voi rupe! 3. Intinde-ma cat poti de tare, si daca ma voi rupe, cu-atat mai rau!
- Pe mormîntul său scrie „Nu sper nimic, nu îmi este frică de nimic; sînt liber”.
SURSE -http://www.lapunkt.ro/…/01/10-zece-punkte-nikos-kazantzakis/
adevarul.ro/…/creatorul-personajului-antologic-z…/index.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu