GIUSEPPE VERDI 116 ANI DE LA MOARTE

Nascut la 10 octombrie 1813 la Roncole, aproape de Parma, in Italia, Giuseppe Fortunino Francesco Verdi este fiul unor negustori. De timpuriu manifesta un talent muzical pe care parintii lui, chiar daca nu sunt muzicieni il descopera curand. Tatal lui ii cumpara un clavecin, iar progresul copilului este urias. La 9 ani, este organistul satului, „meserie" care ii aduce o mica remuneratie.
Constient ca trebuie sa ii asigure o pregatire mai serioasa, tatal lui il incredinteaza pe micul Verdi lui Antonio Barezzi, un muzician amator, director al Asociatiei Filarmonice locale din orasul vecin, Busseto. Acolo va trai ani grei de studiu, iar Barezzi il va lua la el. La 16 ani, incepe deja sa se bucure de o reputatie in Busseto si incepe sa compuna.

La varsta de 18 ani se muta la Milano pentru a-si continua formarea. Totusi, trebuie sa ia lectii de compozitie cu Vincenzo Lavigna, dirijorul de La Scala deoarece a fost respins de Conservator din cauza varstei sale prea inaintate si, de asemenea, din cauza tehnicii sale rudimentare de a canta la pian. Isi va aminti asta la sfarsitul vietii si va refuza ca acest conservator sa-i poarte numele.

In 1836, Verdi a revenit la Busseto, unde a ramas trei ani. Pierde postul vacant de organist la catedrala din cauza ateismului sau. Cu toate acestea, obtine postul de profesor de muzica la scoala din oras, ceea ce ii permite sa se casatoreasca in 1836 cu Margherita, fiica lui Barezzi. Compune o serie de marsuri si de uverturi, precum si opera Oberto. In 1838, pleaca de la Busseto si se instalneaza la Milano. Oberto a fost prezentata la La Scala si a fost un adevarat succes. Directorul de La Scala ii comanda imediat tanarului compozitor si alte lucrari.

La acea vreme, Verdi cunoaste si durerea fara margini, pierzandu-si pe rand cei doi copii, iar cand termina Un giorno di Regno, Margherita moare si ea in 1840. Pentru a inrautati si mai mult lucrurile, a doua opera, prezentata pe 5 septembrie 1840, este un dezastru. Numele ii este scos de pe afis inca de la debut, in principal din cauza slabiciunii libretului, dar si a muzicii. Verdi nu va reusi niciodata sa stearga acest esec mizerabil si isi cauta refugiu la Busseto.
Cu toate acestea, doi ani mai tarziu, cu increderea acordata de Bartolomeo Merelli, impresarul teatrului din Milano, Verdi scrie Nabucco avand ca subiect povestea regelui Nabucodonosor si seara zilei de 9 martie 1842 este un succes imens. Reputatia lui se raspandeste in toata Italia si devine un personaj de vaza in Milano. In urmatorii zece ani, Verdi incepe sa lucreze la o serie de opere (Il Lombardi, 1843; Ernani, 1844; Luisa Miller, 1849), fiind presat de catre impresari. Lucrarile sale de calitati diferite vor avea apoi un puternic continut politic, care ii va aduce statul unul dintre principalii reprezentanti ai reunificarii Italiei. In plus, numele lui este un truc pentru urmatorul text: Viva Verdi! scris pe un perete poate insemna, de asemenea, „Viva Vittorio Emanuele Re D'Italia". O modalitate de a eluda cenzura.

In 1847, Verdi a compus Macbeth, inspirat de piesa lui Shakespeare si ii va dedica aceasta partitie lui Barezzi. Aceasta opera este considerata, in general, ca prima sa capodopera. Suferind de tensiune nervoasa si diverse afectiuni, in acest moment Verdi este foarte exigent si se cearta frecvent cu conducerea de la La Scala. Faima sa se extinde mult dincolo de Italia. Urand viata publica, compozitorul traieste nu departe de Busseto si este poreclit „ursul".

Din 1849 traieste, partial la Paris, cu Giuseppina Strepponi, o fosta cantareata de opera. Inteligenta, aceasta exercita o influenta buna asupra lui. Va oferi cu mare succes Vecernia siciliana, o lucrare care ii va atrage lauda lui Hector Berlioz, care era, in general, foarte zgarcit cu complimentele. Apoi, compune populara sa trilogie: Rigoletto, Il Trovatore si La Traviata. Cu toate acestea, relatia cu Giuseppina socheaza provincia din cauza celor doi copii nelegitimi si nu se va casatori cu ea decat un deceniu mai tarziu, in 1859.

In 1862 pleaca la Sankt Petersburg pentru a prezenta La Forza del Destino (Forta Destinului), dupa care, Verdi isi petrece cea mai mare parte a timpului sau, pana in 1870, compunand pentru Opera din Paris (Un bal mascat, 1859; Don Carlo, 1867). La acel moment doua nume se detaseaza pe scena europeana: Richard Wagner si Giuseppe Verdi. Colaborarea lor s-a dovedit dificila. Obosit, se lasa absorbit de agricultura la ferma lui de la Sant'Agata. In 1871, creeaza Aida, pe cand se afla la Cairo pentru deschiderea Canalului Suez. Aceasta opera va triumfa doua luni mai tarziu la La Scala.

In 1872, la moartea marelui scriitor italian Manzoni, Verdi compune un Recviem in memoria sa. Cantat pe 22 mai 1874 la Milano, acesta este un triumf imediat in intreaga Europa. La mai mult de 70 de ani, scrie inca doua opere mari (Otello, 1887, si Falstaff, 1893). La sfarsitul vietii, se dedica unor diferite caritati si uimeste Italia cu vigoarea sa. Giuseppina moare in 1897, iar uniunea lor a durat peste 50 de ani. Compozitorul este foarte afectat si starea lui de sanatate se agraveaza.

In 1901, in timpul unei vizite la Milano, Verdi sufera o hemoragie cerebrala. Moare la varsta de 88 de ani si este ingropat la Milano. Toata Italia este in doliu. Un cor imens condus de Toscanini a cantat Va pensiero, o arie emotionanta din Nabucco. Mostenitor al traditiei lirice a lui Gioacchino Antonio Rossini, Gaetano Donizetti si Bellini Vincenzo, Giuseppe Verdi a stiut sa se adapteze la cerintele moderne ale dramei ducand puterea dramatica la calitatile melodiei si la exploatarea posibilitatilor vocii umane. Ca si Wagner, un alt gigant al operei secolului al XIX-lea, Verdi a dat operei expresia deplina a unei piese de teatru.

SURSA-http://www.roportal.ro/articole/giuseppe-verdi-4153.htm