A urmat cursurile Seminarului "Washington" din Atlanta și ale "Smith College" din Northampton, Massachusettes, pe care nu le-a terminat.
S-a căsătorit, în 1922, cu Berrien Kinnard Upshaw, un jucător de fotbal, căsătoria a fost anulată doi ani mai târziu.
Între anii 1922-1926, a publicat în paginile "Journal Sunday Magazine", unde i-au apărut aproximativ 130 de articole foarte apreciate. A scris despre subiecte diverse, de la modă la generali ai Războiului Civil, de la cronici mondene la faraoni egipteni, potrivit www.georgiaencyclopedia.org. Totuși, cel mai cunoscut rămâne interviul memorabil luat actorului italian Rudolf Valentino.
În 1926, s-a căsătorit cu John Marsh, agent publicitar. A abandonat munca de jurnalistă din cauza unei probleme de sănătate. Într-o perioadă de convalescență, a luat hotărârea de a se dedica scrisului și a început să lucreze la un roman, o biografie ficțională a unei femei din perioada Războiului Civil, Pansy O'Hara. Volumul, ce avea circa 400 de pagini dactilografiate, la care lucrase aproape trei ani, a constitui baza romanului pentru care Margaret Mitchell a devenit cunoscută în întreaga lume, "Pe aripile vântului / Gone with the Wind".
Au urmat alți aproape șase ani de muncă. Eroina model a romanului pregătitor, Pansy O'Hara, a devenit celebra Scarlett O'Hara. Singura carte a scriitoarei Margaret Mitchell este acest roman care tratează Războiul Civil din SUA (1861-1865), cu fapte și întâmplări văzute din punct de vedere sudist. În total, a lucrat la roman 10 ani.
Romanul a apărut în iunie 1936, cu titlul cunoscut astăzi: "Gone with the Wind", titlu împrumutat dintr-un vers al poetului englez Ernest Downson. În ziua apariției, acesta a înregistrat un imens succes de librărie, vânzându-se în 50.000 de exemplare. Până la sfârșitul anului, tirajul a atins numai în Statele Unite cifra de un milion și jumătate de exemplare.
A urmat o perioadă cu numeroase premii și o largă recunoaștere națională și internațională. Margaret Mitchell a câștigat "National Book Award" pentru Cel mai distins roman din 1936, Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 1937, iar Asociația culturală din New York i-a acordat Medalia de aur. În anul următor, a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru literatură. Romanul a fost tradus în 27 de limbi și faima lui a continuat să crească în următoarele decenii, ajungând să fie vândut în peste 30 de milioane de exemplare în lumea întreagă.
Succesul cărții l-a determinat pe David Szelnick, producător de la Hollywood, să semneze un contract de 50.000 de dolari cu autoarea romanului, Margaret Mitchell, pentru ecranizarea acestuia.
Vestea s-a răspândit cu rapiditate și mii de scrisori au fost primite de autoarea romanului. Pentru rolul lui Rhett Butler, 9 scrisori din 10 îl cereau pe actorul Clark Gable, junele-prim cu mustăcioară ce înnebunise publicul, care-l numea "The King". După îndelungi tratative, David Szelnick a acceptat să-l distribuie în film, în luna decembrie 1938.
Următoarea problemă era găsirea interpretei pentru Scarlett O'Hara. O serie de actrițe, între care Katherine Hepburn, Joan Benett, Susan Hayward, Myriam Hopkins, Claudette Colbert, Joan Crawford, Norma Shearer, Paulette Goddard, au dat probe pentru rol, însă fără niciun rezultat. Singura care era gata să obțină rolul a fost Bette Davis, dar casa Warner Bross nu și-a dat acordul.
În decembrie 1938, la Los Angeles se turna prima scenă a filmului "Pe aripile vântului" — incendiul Atlantei, din timpul Războiului de secesiune. Între cei care se aflau acolo era și tânăra actriță engleză, Vivien Leigh, aflată la Hollywood pentru câteva zile. Ea a fost selectată pentru rolul lui Scarlett O'Hara.
Premiera, la ''Grand Theater Loew'', Atlanta, a filmului ''Pe aripile vântului'' în regia lui Victor Fleming, avându-i ca protagoniști pe Vivien Leigh în rolul lui Scarlett O'Hara și Clark Gable în rolul lui Rhett Butler, a avut loc pe 15 decembrie 1939, acesta devenind unul din filmele de mare succes. I-au fost acordate numeroase premii, printre care opt Premii Oscar.
Câștigul pe care l-a obținut după publicarea romanului "Pe aripile vântului" și în urma filmului cu același nume, Margaret Mitchell l-a folosit în interese filantropice, inclusiv pentru numeroase organizații sociale din Atlanta și pentru bursele medicale ale unor studenți de la "Morehouse College".
Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Margaret Mitchell a făcut parte din Crucea Roșie, iar, în 1943, a înființat "Recreation Room" pentru soldații din Piedmont Park. După război, ea s-a întors acasă hotărâtă să reînceapă să scrie.
Scriitoarea americană a decedat la 48 de ani, în 1949, ca urmare a unui accident de mașină. În seara de 11 august 1949, în Atlanta, un taximetrist beat, aflat pe contra-sens, nu i-a văzut pe Margaret Mitchell și pe soțul său care traversau strada; scriitoarea a fost lovită de mașină. S-a stins din viață după cinci zile, potrivit www.atlantahistorycenter.com.
Până în ultimele zile ale vieții, Margaret Mitchell a rămas una dintre cele mai îndrăgite personalități din Statele Unite ale Americii. În 1994 regizorul american Larry Peerce a realizat filmul biografic pentru televiziune "A Burning Passion: The Margaret Mitchell Story", inspirat din viața scriitoarei, rolul principal fiind interpretat de actrița americană Shannen Doherty. Tot în 1994, Margaret Mitchell a fost inclusă în "Georgia Women of Achievement" iar în 2000, în "Georgia Writers Hall of Fame".
SURSA-http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/11/08/documentar-115-de-ani-de-la-nasterea-scriitoarei-americane-margaret-mitchell-10-58-39
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu