ALFRED NOBEL-180 DE ANI DE LA NASTERE

      A fost una dintre cele mai ilustre personalităţi ale secolului al XIX-lea. Invenţiile, viziunea şi generozitatea sa aveau să marcheze profund cursul şi dezvoltarea civilizaţiei umane. A fost un vizionar dar şi - poate într-o măsura mai mare - un Mecena în toată puterea cuvântului.
      A rămas un punct de referinţă, un simbol viu şi o sursă de inspiraţie pentru mulţi. Astăzi, numele său a rămas ataşat de cel mai râvnit şi prestigios premiu de pe mapamond, a cărui decernare continuă să fie cel mai important eveniment de gen din mediile politice, culturale şi ştiinţifice internaţionale.
   Născut în Stockholm, micul Alfred s-a mutat cu tot cu familie la Sankt Petersburg, unde tatăl său (care, printre altele, a inventat placajul din lemn), avea câteva contracte de onorat.

Alfred a moştenit din familie apetitul pentru ştiinţă şi cercetare.

A fost atras, în perioada adolescenţei, de tainele chimiei, pe care le-a studiat cu unul din cei mai prestigioşi profesori din acea perioadă, Nikolai Nicolaevici Zinin. 

După împlinirea vârstei de 18 ani, Alfred a călătorit în Statele Unite unde, pentru o perioadă de 4 ani, şi-a aprofundat studiile de chimie sub îndrumarea profesorului John Ericsson.

Fire deosebit de inteligentă şi pragmatică, tânărul suedez intuieşte valoarea şi importanţa explozibililor în diversele domenii de activitate ale proaspăt instalatei Epoci Industriale.

Se apucă deci de cercetări asupra explozibililor, în paralel cu comercializarea nitroglicerinei, cel mai puternic explozibil al vremii, descoperit în anul 1847 de către Ascanio Sobrero.

Experimentează şi combină noi formule ale puternicului exploziv lichid, încercând să creeze un tip de nitroglicerină cât mai stabil posibil, care să nu explodeze la cele mai mici mişcări. Cumplita explozie din anul 1864, de la propria fabrică de explozibili Heleneborg, din Stockholm, duce la moartea tragică a 5 oameni, printre aceştie aflându-se şi mezinul familiei Nobel, fratele lui Alfred, Emil.

Alfred Nobel îşi dedică toate eforturile descoperirii unui explozibil sigur şi eficient.

Porneşte având ca material de bază tot nitroglicerina, căreia îi adaugă diferite tipuri de substanţe amelioratoare. Varianta norocoasă s-a dovedit a fi kieselgur-ul, numit şi diatomită (o rocă sedimentară silicioasă), pe care l-a amestecat cu nitroglicerina, transformând astfel periculosul lichid explozibil într-o pastă care ulterior s-a solidificat.

Pentru a fi detonată cu succes şi în condiţii sigure, genialul om de ştiinţă a mai inventat şi sistemul de detonare clasic - capsa explozivă care se ataşa la capătul batoanelor de dinamită şi care era activată prin intermediul fitilului aprins.

În aceeaşi perioadă istorică, au fost inventate şi ciocanul perforator pneumatic, alături de burghiul cu cap de diament artficial. Astfel, industria mineritului a căpătat noi proporţii. Cu ajutorul ciocanului penumatic şi al burghiului special, se puteau face orificii în cele mai dure roci, iar în orificiile create erau introduse batoanele explozive de dinamită create de inventatorul suedez.

Primele demonstraţii practice au avut loc în mina Redhill din Surrey, Anglia.

Evenimentul care a stat la baza creării Premiilor Nobel de astăzi a fost unul tragic şi personal, în egală măsură, pentru inventator. După ce fratele său Ludvig a decedat în anul 1888, în timpul unei vizite în Franţa, un jurnal franţuzesc de scandal a publicat, din greşeală, un necrolog din care reieşea că cel care murise era Alfred Nobel, pe care publicaţia îl condamnă pentru invenţiile făcute.

Puternic marcat de titlul care afirma: "Negustorul Morţii a murit - Dr. Alfred Nobel, care s-a îmbogăţit descoperind mijloace fără precedent de a ucide alţi oameni, a murit ieri", Alfred Nobel a început tot mai des să se gândească la modul în care şi-l vor reaminti generaţiile viitoare.

Pe data de 27 noiembrie 1895, în cadrul Clubului Suedezo-Norvegian din Paris, marele inventator avea să anunţe în public crearea premiului care-i va purta numele pe veci.

Tot atunci şi-a citit testamentul, care stipula ca toată averea sa să fie transformată într-un fond de lichidităţi din care, anual, să fie răsplătite mari realizări în ştiinţă, precum şi eforturile făcute de o persoană pentru instalarea păcii pe planetă - indiferent de religia, naţionalitatea, rasa ori sexul celor ce înfăptuiseră aceste realizări.

După ce şi-a plătit toate taxele, Nobel şi-a cedat integral averea administratorilor fondului din care aveau să fie răsplătiţi laureaţii de mai târziu. Era vorba de suma de 31.225.000 coroane suedeze, adică aproximativ 250 milioane USD la nivelul anului 2008.

Ulterior, premiul avea să fie divizat pe domenii precum literatură, fizică, chimie şi medicină.

Premiul pentru pace este în continuare acordat persoanei sau societăţii care, în decursul unui an, întreprinde cele mai multe eforturi pentru dezvoltarea fraternităţii între oameni, luptă pentru reducerea cursei înarmărilor sau acţionează ca mediatori eficienţi în cadrul conflictelor armate.

SURSA -http://www.descopera.ro/stiinta/8867750-alfred-nobel-omul-dinamita-premiile