Un style icon pentru femeile din vremea sa, dar şi pentru cele de după, o femeie puternică, o mamă sensibilă şi, nu în ultimul rând, o personalitate publică cu un impact cutremurător asupra politicii din vremea sa, Jackie Kennedy rămâne chiar şi după moartea sa, un personaj extrem de controversat.
Pe de o parte, au rămas scrise aprecierile pozitive faţă de stilul ei de viaţă, faţă de pasiunea cu care a trăit până în ultima clipă, pe de altă parte există critici dure referitoare la dorinţa ei nemărginită de putere şi slăbiciunea pentru bani.
Pe de o parte, au rămas scrise aprecierile pozitive faţă de stilul ei de viaţă, faţă de pasiunea cu care a trăit până în ultima clipă, pe de altă parte există critici dure referitoare la dorinţa ei nemărginită de putere şi slăbiciunea pentru bani.
Jacqueline – "Femeia Anului"
”Vreau să fiu femeia cel mai bine îmbrăcată din lume, fără să par femeia cel mai bine îmbrăcată din lume”, spunea Jacqueline Kennedy şi se pare că îi reuşea.
Prima vizită a Primei Doamne în străinătate, în 1961, a marcat începutul rolului său de style icon. Creatorul de modă care a îmbrăcat-o atunci i-a spus:
”Ai ocazia să le arăţi un Versailles american”, ambii dorindu-şi să includă preşedenţia americană în lumea bună a familiilor regale cu tradiţie.
Momentul a fost unul critic, vizita ar fi putut, cu uşurinţă, deveni un fiasco, dar Jacqueline a atras toate privirile şi toate "aplauzele" în rochia din mătase şi lână Cassini şi în rochia de seară din şifon roz, împodobită cu paiete – toţi şefii de state roind pe lângă ea, toţi şefii de stat o apreciau şi îi căutau prezenţa.
Preşedintele Kennedy a declarat atunci:”Eu sunt bărbatul care a însoţit-o pe Jacqueline Kennedy la Paris”.
Tot acest an a fost cel în care Jackie a fost numită "Femeia Anului" de către revistele din lume:
”Iată o femeie care, cel puţin în privinţa hainelor avea o foarte clară imagine despre ea însăşi şi despre felul în care vrea să fie percepută”, era doar una dintre replicile din presa de atunci.
Şi, ce-i drept, soţia preşedintelui era o apariţie, dorinţa ei fiind aceea de a îi urma modelul Seducătoarei Madame de Récamier, din secolul al XIX-lea.
Despre stilul său, Jackie Kennedy făcea aprecieri rezervate, dar foarte sincere şi care explicau americanilor nevoia de a respecta tradiţiile vechi în timp ce se menţine un stil sofisticat, ultra modern – ea era o femeie sofisticată, intenţiona de fiecare dată să epateze prin detalii şi de fiecare dată reuşea.
Prima vizită a Primei Doamne în străinătate, în 1961, a marcat începutul rolului său de style icon. Creatorul de modă care a îmbrăcat-o atunci i-a spus:
”Ai ocazia să le arăţi un Versailles american”, ambii dorindu-şi să includă preşedenţia americană în lumea bună a familiilor regale cu tradiţie.
Momentul a fost unul critic, vizita ar fi putut, cu uşurinţă, deveni un fiasco, dar Jacqueline a atras toate privirile şi toate "aplauzele" în rochia din mătase şi lână Cassini şi în rochia de seară din şifon roz, împodobită cu paiete – toţi şefii de state roind pe lângă ea, toţi şefii de stat o apreciau şi îi căutau prezenţa.
Preşedintele Kennedy a declarat atunci:”Eu sunt bărbatul care a însoţit-o pe Jacqueline Kennedy la Paris”.
Tot acest an a fost cel în care Jackie a fost numită "Femeia Anului" de către revistele din lume:
”Iată o femeie care, cel puţin în privinţa hainelor avea o foarte clară imagine despre ea însăşi şi despre felul în care vrea să fie percepută”, era doar una dintre replicile din presa de atunci.
Şi, ce-i drept, soţia preşedintelui era o apariţie, dorinţa ei fiind aceea de a îi urma modelul Seducătoarei Madame de Récamier, din secolul al XIX-lea.
Despre stilul său, Jackie Kennedy făcea aprecieri rezervate, dar foarte sincere şi care explicau americanilor nevoia de a respecta tradiţiile vechi în timp ce se menţine un stil sofisticat, ultra modern – ea era o femeie sofisticată, intenţiona de fiecare dată să epateze prin detalii şi de fiecare dată reuşea.
”Nu vreau să cobor în mine de cărbuni sau să fiu un simbol al eleganţei”, a declarat Jackie.
”Niciodată nu voi fi o femeie de comitet sau de club, pentru că nu sunt genul care face parte din grupuri”.
O educaţie aristocrată
Oamenii care o înconjurau nu ar fi negat niciodată aristocraţia înnăscută a lui Jacqueline Lee Bouvier, deşi în America nu prea exista acest concept în general.
Provenită dintr-o familie dezbinată, Jackie a fost o adolescentă tăcută, dedicată cărţilor ei, dar tăcerea a fost totodată şi puterea ei de seducţie.
Încă din Colegiu a fost premiată pentru eleganţa ei, predilecţia pentru stilul rafinat şi pentru lux moştenind-o de la mama sa, se pare.
După ce a urmat primii doi ani de facultate la Vassar College din Poughkeepsie, New York, şi-a continuat pregătirea în Franţa, la Universitatea din Grenoble şi Sorbona în cadrul unui program prin Smith College. La întoarcerea acasă în Statele Unite, cea care avea să devină Prima Doamnă a americanilor s-a transferat la Universitatea George Washington din Washington DC, absolvinând în 1951 cu gradul Bachelor of Arts în literatura franceză.
De altfel, nimeni nu i-a pus niciodată la îndoială inteligenţa, prezenţa sa în viaţa Preşedintelui fiind un aport semnificativ la ce avea acesta să devină – cel mai iubit dintre preşedinţii americani, primul care şi-a apropiat poporul prin discursurile sale libere, scrise de frumoasa şi spirituala sa soţie.
Visătoare, Jackie a cucerit multe inimi, a încheiat o logodnă extrem de profitabilă şi, inopinat l-a întâlnit pe senatorul Kennedy, pe vremea când era o tânără jurnalistă, la început de carieră. Se spune că aceasta l-ar fi cucerit cu întrebarea:
„Există o anumită vârstă pentru a cuceri mandatul suprem?“.
Provenită dintr-o familie dezbinată, Jackie a fost o adolescentă tăcută, dedicată cărţilor ei, dar tăcerea a fost totodată şi puterea ei de seducţie.
Încă din Colegiu a fost premiată pentru eleganţa ei, predilecţia pentru stilul rafinat şi pentru lux moştenind-o de la mama sa, se pare.
După ce a urmat primii doi ani de facultate la Vassar College din Poughkeepsie, New York, şi-a continuat pregătirea în Franţa, la Universitatea din Grenoble şi Sorbona în cadrul unui program prin Smith College. La întoarcerea acasă în Statele Unite, cea care avea să devină Prima Doamnă a americanilor s-a transferat la Universitatea George Washington din Washington DC, absolvinând în 1951 cu gradul Bachelor of Arts în literatura franceză.
De altfel, nimeni nu i-a pus niciodată la îndoială inteligenţa, prezenţa sa în viaţa Preşedintelui fiind un aport semnificativ la ce avea acesta să devină – cel mai iubit dintre preşedinţii americani, primul care şi-a apropiat poporul prin discursurile sale libere, scrise de frumoasa şi spirituala sa soţie.
Visătoare, Jackie a cucerit multe inimi, a încheiat o logodnă extrem de profitabilă şi, inopinat l-a întâlnit pe senatorul Kennedy, pe vremea când era o tânără jurnalistă, la început de carieră. Se spune că aceasta l-ar fi cucerit cu întrebarea:
„Există o anumită vârstă pentru a cuceri mandatul suprem?“.
Căsătoria cu Kennedy, între iubire, poligamie şi tragedie
Deşi foarte mândru de soţia sa, preşedintele Americii nu i-a putut rămâne fidel, poligamia sa fiind acceptată de Prima Doamnă uneori cu o prea mare indiferenţă pentru cei din jurul lor.
”Îţi simţea locul în istorie”, a scris jurnalista Marie Brenner, în ”Great Dames” (”Femei măreţe”).
Jackie îşi dorea mai mult ca oricine să manifeste putere – i-a redactat cartea lui John, l-a sfătuit pe acesta despre oamenii din jur (bazându-se pe intuiţia ei extraordinară), a redecorat Casa Albă...
Era foarte cheltuitoare, socrul ei finanţându-i până foarte târziu toate capriciile, unii spun că sumele uriaşe pe care le cheltuia zilnic se datorau nefericirii din căsnicia sa.
Înşelată, Jackie şi-a ascuns mereu tristeţile, pozând în soţia fericită, iar când nu era mulţumită de ieşirile soţului ei prefera doar să întoarcă privirile.
”Îţi simţea locul în istorie”, a scris jurnalista Marie Brenner, în ”Great Dames” (”Femei măreţe”).
Jackie îşi dorea mai mult ca oricine să manifeste putere – i-a redactat cartea lui John, l-a sfătuit pe acesta despre oamenii din jur (bazându-se pe intuiţia ei extraordinară), a redecorat Casa Albă...
Era foarte cheltuitoare, socrul ei finanţându-i până foarte târziu toate capriciile, unii spun că sumele uriaşe pe care le cheltuia zilnic se datorau nefericirii din căsnicia sa.
Înşelată, Jackie şi-a ascuns mereu tristeţile, pozând în soţia fericită, iar când nu era mulţumită de ieşirile soţului ei prefera doar să întoarcă privirile.
Sfârşitul relaţiei cu cel care a iubit-o şi pe Marylin Monroe a fost unul tragic – în 1963, în timp ce purta unul dintre sacourile ei albe, devenite celebre, şi-a văzut soţul asasinat şi de atunci a devenit o văduvă disperată. Nu s-a despărţit nicio clipă de sicriul soţului ei, iar în drum spre spital i-ar fi ţinut creierul în palme. Disperarea ei a atins cote uriaşe, rămânând în istorie imaginea cu taiorul alb plin de sânge...
"Viaţa mea s-a terminat", tot repeta fosta Prima Doamnă a americanilor.
O mamă exemplu
După doi copii decedaţi, Jackie Kennedy a reuşit să aibă o fată şi un băiat (Caroline şi pe John Junior) pentru care a fost o mamă model – iubitoare, atentă la detalii, Jackie şi-a educat copiii cu aceeaşi eleganţă cu care se îmbrăca.
Din acest punct de vedere, nimeni nu i-a reproşat nimic, niciodată, iar apariţiile publice alături de cei doi au rămas memorabile.
Din acest punct de vedere, nimeni nu i-a reproşat nimic, niciodată, iar apariţiile publice alături de cei doi au rămas memorabile.
Aventuri, bani, o moarte printre cărţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu